Radu CIUCEANU – (16 aprilie 1928, Arad – 12 septembrie 2022, București) – Membru de Onoare al AOSR –
Membrii Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România îşi exprimă adânca tristeţe la stingerea din viață a celui ce a fost Doctor în istorie, cercetător științific principal, Radu CIUCEANU, Membru de Onoare al AOSR, Membru de Onoare al Academiei Române.
Născut la 16 aprilie 1928, în Arad, Radu Ciuceanu a fost Membru în Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia, condusă de generalul Iancu Carlaonţ. A fost arestat în anul 1948, după ce a activat timp de doi ani în Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă din Oltenia. El a fost condamnat la 15 ani de temniţă grea, trecând prin „experimentul” de la Piteşti şi prin demascările de la Gherla.
În 1963 a fost eliberat, dar a fost şicanat permanent de ofiţerii Securităţii, reuşind cu greu să se angajeze ca muncitor zilier.
Licenţiat în istorie, Radu Ciuceanu a lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie şi mai târziu la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie al Municipiului Bucureşti. A studiat și a obținut titlul de doctor în istorie (Institutul de Istorie N. Iorga, Bucureşti, 1998) cu teza intitulată Autocraţie şi naţionalism. Destinul unei dinastii (1665-1856)
În 1990 a fost unul dintre fondatorii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, iar în 1993 a fondat Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST), pe care l-a condus de atunci ca director timp de aproape trei decenii. A fost editor şi membru fondator al revistei Arhivele totalitarismului. Cercetător ştiinţific principal I, Membru în Biroul Executiv C.P.U.N., februarie-mai 1990. Membru fondator al primului Parlament al României 1990 și vicepreşedintele Camerei Deputaţilor 1990-1992.
Activitatea ştiinţifică s-a concentrat pe arheologie romană şi medievală, studiile privind rezistenţa anticomunistă, regimul concentraţionar în România.
Pentru meritele și realizările sale a primit în anul 1995 a primit Premiul Liviu Rebreanu, acordat de Centrul Naţional Ecumenic pentru volumul Potcoava fără noroc („proză memorialistică de excepţie sub raportul literaturii evocând universul detenţiei politice în regimul totalitar, în 2003 a primit Ordinul Naţional Serviciul Credincios, în grad de Cavaler pentru întreaga activitate culturală, politică şi științifică, iar în 2017 a primit cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală.
Academia noastră pierde un membru de marcă, un om ales şi un mare prieten. Ne exprimăm regretul profund şi adânca tristeţe pentru această pierdere şi transmitem condoleanţe familiei îndoliate!
Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l aşeze între Drepţii săi, în lumină veşnică!