Introducere
În istoria energetică a României, data de 16 aprilie 1996 reprezintă un moment de referință, marcat de atingerea stării critice a reactorului Unității 1 a Centralei Nuclearoelectrice (CNE) Cernavodă. Acest eveniment a consacrat România ca prima țară din Europa de Est care a pus în funcțiune o centrală nucleară de tip CANDU, consolidând independența energetică națională și contribuind semnificativ la reducerea emisiilor de carbon. Aducerea în stare critică a Unității 1 a fost un moment tehnic și simbolic, care a necesitat decenii de muncă, investiții și colaborare internațională. Este un reper unic în istoria nucleară a României, similar cu lansarea unui satelit sau inaugurarea unei infrastructuri majore. Un „document comemorativ” subliniază greutatea deosebită a momentului în contextul sfârșitului de secol.
Prezentul document celebrează această realizare remarcabilă, subliniind eforturile conjugate ale specialiștilor români și internaționali, precum și importanța strategică a proiectului pentru dezvoltarea durabilă a țării.
Context istoric
Programul nuclear al României a debutat în anii 1950, prin cercetări în domeniul fizicii nucleare, la IFA Bucuresti-Magurele, continuând cu aprobarea primului program nuclear național în 1968. Alegerea tehnologiei CANDU (CANadian Deuterium Uranium), dezvoltată de Atomic Energy of Canada Limited (AECL), a fost motivată de robustețea și siguranța sa nucleară, precum și de capacitatea de a utiliza uraniu natural și apă grea produsă local. Acest aspect a și fost hotărâtor pentru conducerea de atunci a statului și a fost prezentat acesteia de Comitetul pt Energia Atomică condus de Horia Hulubei, pe atunci și directorul IFA București-Măgurele.
Este oportun de știut că Horia Hulubei a fost ultimul Vicepreședinte al AȘ, predecesoarea AOSR. Punctul de vedere a fost elaborat în Secția de Fizică și Tehnică a Reactorilor de la IFA, care era Secția I a institutului, condusă de Ionel Purica și din care făceam și eu parte ca tânăr fizician. După o analiză riguroasă a peste 120 de locații, la care a fost implicat ISPE dar și IFA București-Măgurele, din nou prin Secția de Fizica și Tehnica Reactorilor Nucleari, Ion Ursu, noul conducător al Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară, a prezentat conducerii statului rezultatul analizei: regiunea Dobrogea a fost selectată pentru construcția centralei, datorită stabilității seismice, structurii geologice calcaroase și accesului la apa de răcire din Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Lucrările la Unitatea 1 au început în 1979, cu implicarea partenerilor canadieni (AECL) și italieni (ANSALDO), însă proiectul a fost întârziat de constrângeri economice și logistice din perioada comunistă. În ciuda provocărilor, după 1990, un consorțiu internațional a reluat lucrările, culminând cu finalizarea Unității 1 în 1996.
Momentul istoric: 16 aprilie 1996
La ora 17:32, pe 16 aprilie 1996, reactorul Unității 1 a atins pentru prima dată starea critică, marcând inițierea reacției de fisiune în lanț controlată. Acest moment unic a fost consemnat de șeful de tură, R. Yule, care a notat: „Reactorul CNE Cernavodă a fost declarat critic pentru prima oară de Gilbert Parent și Nicolae Baraitaru.” Evenimentul a reprezentat nu doar un succes tehnic, ci și o dovadă a competenței și dedicării echipei de specialiști români, care au colaborat îndeaproape cu experți internaționali.
Atingerea stării critice a fost urmată de conectarea Unității 1 la Sistemul Energetic Național și de intrarea în exploatare comercială la 2 decembrie 1996. Cu o putere instalată de 706 MW, Unitatea 1 a început să producă anual aproximativ 5 TWh, acoperind circa 10% din consumul național de energie electrică.
Semnificația evenimentului
Aducerea în stare critică a Unității 1 a CNE Cernavodă a avut implicații profunde pe multiple planuri:
- Independență energetică: Utilizarea uraniului natural și a apei grele produse în România a redus dependența de resurse externe, consolidând securitatea energetică națională.
- Impact ecologic: Energia nucleară generată de CNE Cernavodă a contribuit la evitarea a peste 130 de milioane de tone de emisii de CO2, poziționând România ca un actor responsabil în combaterea schimbărilor climatice.
- Dezvoltare economică: Proiectul a stimulat industria românească, prin asimilarea tehnologiilor avansate și crearea a mii de locuri de muncă.
- Prestigiu internațional: Finalizarea Unității 1 a plasat România în elita țărilor cu capacități nucleare, demonstrând excelența tehnică și angajamentul pentru siguranța nucleară.
Recunoaștere și continuitate
Inaugurarea oficială a Unității 1, a doua zi la 17 aprilie 1996, a fost marcată de prezența unor personalități de seamă, precum președintele României de atunci Ion Iliescu, prim-ministrul Nicolae Văcăroiu, premierul Canadei, Jean Chrétien, și Johan Van Ebbenhorst-Tengbergen, președintele Consiliului Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Acest eveniment a simbolizat o colaborare fructuoasă între România, Canada și partenerii internaționali.
Succesul Unității 1 a pavat calea pentru punerea în funcțiune a Unității 2 în 2007, care, împreună, produc astăzi circa 20% din energia electrică a României. Planurile de retehnologizare a Unității 1 și de construire a Unităților 3 și 4 reflectă angajamentul continuu al României pentru energia nucleară ca pilon al tranziției energetice.
Concluzie
Aducerea în stare critică a Unității 1 a CNE Cernavodă, la 16 aprilie 1996, rămâne un reper al progresului tehnologic și al ambiției naționale. Acest moment a demonstrat că, prin viziune, colaborare și perseverență, România poate realiza proiecte de anvergură cu impact durabil. Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă continuă să fie un simbol al excelenței, contribuind la o energie curată, sigură și sustenabilă pentru progresul României.