Prof. Univ.Dr. Nicolae Dănilă
Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România
În dezbaterea publică din România ultimului an, subiectul adoptării euro în 2019 a fost disecat, politizat și apoi abandonat, dar nici măcar o clipă nu a fost discutat ca fiind un proiect.
În urma acestei experiențe trag două concluzii cu privire la comportamentul nostru de elită a societății și lansez un avertisment. Sunt convins ca dumneavoastră, formatori de opinie și trezorieri ai unei părți a resurselor umane ale țării – principalele resurse naţionale, îl tratati cu responsabilitate.
Prima concluzie se referă la incapacitatea noastră, ca elită a societății, să ne asumăm managementul unui proiect de țară și să realizăm un astfel de proiect. Discuția publică despre adoptarea monedei UE a fost centrată, după părerea mea, în zona falsă, în raport cu momentul acesta, a dezbaterii tehnice a nivelului convergenței reale optime pe care trebuie să o realizeze un stat la adoptarea monedei unice. De altfel constat ca ,de cele mai multe ori, pe toate temele aduse de mass-media in dezbaterea publica se lanseaza cu analize multi „tehnocrati”, de cele mai multe ori rupti de economia si viata reala, ca si multi „vorbitori” cu referiri la aspecte tehnice de care nu prea au habar. Ceea ce trebuia să aducă elita României în discuție era procesul de pregătire la aderarea la Uniunea Economică și Monetară, o adevărată reformă care privește toate deciziile economice luate la nivel national.
A doua concluzie are în vedere miopia de care dăm dovadă la nivelul întregii societăți. Societatea românească este nepăsătoare față de direcția și viteza cu care instituțiile UE stabilesc noi ținte și construiesc noi proiecte de integrare la nivelul UE. Aceste transformări nu sunt secrete, informațiile se găsesc pe site-urile oficiale ale institutiilor UE, dar elita noastră pare să aibă alte priorități decât să discute aceste inițiative, care ne privesc pe noi ca cetățeni europeni. Am atras atentia de mai multe ori in ultimii ani de faptul ca recenta criza a creat probleme, dar in aceeasi masura a generat multe oportunitati demne de explorat si exploatat si ca omenirea trece printr-o perioada de adanci transformari si realinieri cu influente semnificative in privinta viitorului Romaniei si al tarilor din regiunea noastra.
Pe aceste baze îmi permit să trag un semnal de alarmă cu privire la faptul că termenele pe care UE și le-a autoimpus pentru creșterea competitivității și adâncirea integrării în zona euro nu ne mai lasă mult timp la dispoziție pentru ca să ne pregătim instituțional participarea la aceste transformări.
Timpul nu mai are răbdare cu noi
În prezent există cel puțin trei proiecte care vor afecta instituțional și economic România în următorul ciclu economic.
În primul rând, la nivelul UE s-a elaborat un raport („Completing Europe ̛s Economic and Monetary Union”), mai cunoscut sub numele de „Documentul celor 5 președinți” ( presedintii celor mai importante institutii din structura politica si economica a zonei euro) , cu privire la adâncirea integrării economice în UE și zona euro. Documentul cuprinde schița unui plan, în care prima etapă are termen de realizare data de 30 iunie 2017 (un calendar extrem de strâns) și România este vizată, ca toate celelalte state membre ale UE, atât la nivel instituțional cât și la nivel de management economic.
În al doilea rând, contextul economic internațional va fi dominat de disjungerea politicii monetare dintre SUA (unde rata dobânzii de politică monetară va crește, poate chiar incepind cu luna septembrie 2015) și zona euro (unde politica monetară relaxată și introducerea de lichiditate în economie, prin operațiuni speciale, vor continua cel puțin până în 2016). Aceasta va însemna concomitent o scădere a interesului investitorilor pentru alte monede comparativ cu dolarul american și scumpirea creditului la nivel internațional.
În al treilea rând, sursele de finanțare ale economiei în următorul ciclu economic nu mai pot fi in exclusivitate finantarile bancare deoarece institutiile bancare sunt în proces de transformare si restructurare, cautand un nou model de business și vor oferi finanțare mai scumpă. Aceasta înseamnă că orice economie trebuie să fie pregătită instituțional precum și la nivelul educatiei si culturii economice a agentului economic in vederea atragerii altor tipuri de finanțare din piață.
Etapele reformării UE (1)
Cele trei etape ale reformării UE, așa cum au fost ele determinate în documentul menționat anterior, au ca obiectiv final realizarea Uniuni Economice și Monetare complete până cel mai târziu în anul 2025 (în sensul în care în momentul de față nu există o coordonare eficientă a politicilor economice prin care să se asigure o funcționare fără dificultăți a Uniunii Economice și Monetare).
Această Uniune completă constă în patru obiective pe care statele care vor dori să adopte moneda unică în 2025 vor trebui să și le asume: uniune economică (cele patru libertăți funcționale), uniunea financiară (incluzând Uniunea Bancara), uniunea fiscală (incluzand si un mecanism de absorbție a șocurilor în zona euro), uniunea politica.
Prima etapă (care trebuie să se încheie în iunie 2017) este una de adâncire a integrării la nivelul UE prin utilizarea tuturor instrumentelor deja existente, astfel încât să se asigure creșterea competitivității economiilor statelor membre.
A doua etapă este una de construcție instituțională la nivelul Uniunii Economice și Monetare. Aceste instituții vor da o obligativitate legală obținerii și menținerii convergenței prin intermediul unor repere stabilite de comun acord.
La finalul celei de a treia etape (cel mai târziu în 2025), Uniunea Economică și Monetară ar trebui să aibă toate instituțiile și instrumentele funcționale, astfel încât să permita adoptarea monedei unice de către alte state ale UE care vor fi pregătite.
Etapele reformării UE (2)
Prima etapă ne lasă la dispoziție mai puțin de 24 de luni pentru a realiza următoarele patru obiective, așa cum sunt incluse în documentul menționat anterior. Atrag atenția din nou, că această etapă privește toate statele membre ale UE, nu numai pe cele din zona euro:
– Creșterea competitivității și realizarea convergenței structurale (rolul politicilor structurale este acela de a elimina barierele de pe piețe și de a doza politicile structurale comparativ cu politica fiscal-bugetară).
– Finalizarea Uniuni Financiare (este vorba aici în special de finalizarea Uniunii Bancare, chestiune asupra căreia autoritățile din România nu au făcut mari progrese. Chiar dacă numele indică responsabilitatea BNR în acest domeniu, realitatea este alta. Decizia de aderare la Uniunea Bancara aparține Guvernului României, iar contribuția plătită de România inițial la Fondul Unic de Rezoluție, componentă a UB, este plătită de bugetul României). Am exprimat de mai multe ori opinia ca aderarea Romaniei la Uniunea Bancara este o prioritate avind in vedere structura capitalului din sistemul bancar de la noi si ca acest pas este posibil si necesar chiar inainte de aderarea noastra la zona euro
– Menținerea unor politici fiscale responsabile la nivelul statelor membre ale zonei euro (chiar dacă celelalte state din UE nu sunt direct vizate de acest obiectiv, o astfel de țintă este cu atât mai mult necesară pentru acestea, având în vedere că nu beneficiază de același nivel de protejare prin intermediul instrumentelor zonei euro).
– Creșterea responsabilității aleșilor si a clasei politice in general
Intenția celor 5 președinți este de a înființa la nivelul fiecărui stat membru câte o Autoritate de Competitivitate. Mandatul acestei instituții va consta în monitorizarea performanței și politicilor în domeniul competitivității și elaborarea de recomandări care vor face parte din recomandările de țară emise în cadrul Semestrului European (acord din care România face parte). Sa ne amintim in acest context si una din regulile de baza referitoare la competitivitate, si anume evolutia salariilor proporțional cu productivitatea, astfel încât să nu se creeze dezechilibre macroeconomice.
Reducerea „gap”-ului de competitivitate care ne desparte de tarile dezvoltate din UE pune in fata Romaniei o prioritate si o provocare dintre cele mai complexe. Demersul are legatura directa cu masuri de implementare a unei guvernante economice efective si eficiente care sa includa mult dorita guvernanta bugetara. Tara noastra are nevoie de o analiza urgenta a starii si structurii economei nationale,avand printre altele ca tel principal identificarea ramurilor si zonelor care inca ne ofera sau ne pot oferi avantaj competitiv la nivel european si international. Reformele structurale sunt chemate sa dezvolte ramurile si zonele economice cu potential de avantaj competitiv si sa creeze premizele aparitiei de noi structuri si ramuri competitive. Politica industriala nationala trebuie sa se bazeze pe inovatie si in acest sens sunt necesare masuri si decizii in urmatoarele directii :
– Crearea unor conditii favorabile inovatiei
– Accesul IMM-urilor la finantare
– Investitii mari in cercetare
– Alocarea unor resurse importante investitiilor productive. In acest context consider ca este de mare importanta crearea unor conditii de conlucrare inovativa intre firme, centre de cercetare si universitati.
– Deschiderea de piete noi si redeschiderea unor piete traditionale pentru produsele romanesti
BNR porneşte de la convingerea că sprijinirea mediului de afaceri, incluziunea financiară, progresul şi inovaţia sunt laturi ale obiectivului sau principal şi anume asigurarea stabilităţii financiare. Realizarea acestor deziderate face parte din responsabilitatea socială corporativă, din poziţia de instituţie publică de interes naţional a băncii centrale. Asemenea direcţii de acţiune îşi au suportul în proiectul naţional de educaţie financiară şi în parteneriatul băncii centrale cu mediile academic şi de afaceri din România. BNR înţelege această misiune naţională a sa ca o investiţie cu efecte pe termen lung. Însă această componentă a activităţii BNR trebuie să fie precedată, acompaniată şi potenţată de o implicare efectivă şi eficientă a statului şi guvernului, care să includă alocarea de fonduri importante pentru investiţii productive, pentru cercetare şi inovaţie. Aici desigur îşi are locul şi parteneriatul inovativ între BNR, universităţi, centre de cercetare, mediul de afaceri (poate embrionul consultativ al viitorului Comitet Naţional al Competitivităţii?). Aşa vom realiza „închiderea” pe toate laturile a Triunghiului parteneriatului eficient, cum îmi place să îl numesc şi anume:
BNR – universităţi, mediul academic
BNR – mediul de afaceri
Universităţi, mediul academic – mediul de afaceri
Etapele reformării UE (3)
România ar trebui să fie pregatita pentru demararea procesului de aderare la moneda unică cel mai târziu în 2022, pentru că are nevoie de cel puțin 30 de luni pentru tranzitie . Bazez acest calcul pe trei ipoteze:
– România nu aderă înainte de 2022 la zona euro
– Zona euro nu modifică din punct de vedere instituțional etapele de aderare
– Etapa a treia a reformării UE se finalizează în 2025
Pregătirea României pentru aderarea la zona euro a suferit amânări legate atât de incapacitatea noastră de a iniția si administra acest proiect , cât și de modificările (implicite) din cadrul zonei euro.
Pregătirea pentru aderarea la euro gravitează în jurul realizării convergenței structurale. Așa cum am arătat mai sus acesta este și obiectivul primei etape de reformare a UE.
Factorii decizionali si Elitele din țara noastră nu mai au prea multe posibilități de evitare a demarării proiectului de reformare structurală. Pericolul este ca în anul 2025 România să nu fie considerată pregătită pentru „noua zonă euro” și să rămână periferică și izolată de ajutorul economic, în cazul unor evenimente economice adverse la nivel regional sau global.
Contextul macroeconomic internațional
Reformele structurale în România sunt obiectiv necesare chiar și fără să se producă acest proces la nivelul UE.
Evoluțiile la nivel internațional impun această transformare. Una dintre ele se referă la divergența dintre ratele dobânzilor de politică monetară dintre SUA și zona euro.
Asa cu aratam,exista o mare probabilitate ca incepând cu luna septembrie 2015 FED (banca centrală a SUA) sa intre într-un ciclu de creștere a ratei dobânzii de politică monetară. În același timp, rata dobânzii de politică monetară în zona euro va fi menținută la minimul istoric de 0,5% și mai mult, BCE (banca centrală a zonei euro) va continua să pompeze lichiditate în sistem.
Un prim efect al acestei evoluții divergente va fi creșterea valorii dolarului american față de celelalte valute. În plus, primele valute care vor fi „abandonate” în favoarea investiției în dolari vor fi acelea din zonele emergente (au risc mai mare, chiar dacă oferă randamente mai bune). Astfel, interesul pe care l-au arătat investitorii până acum pentru leu și titlurile denominate în lei ar putea să scadă. Pietele internationale dau continuu semnale ca sunt fluide si nelinistite.
Un al doilea efect al creșterii ratei dobânzii în SUA va fi scumpirea creditului la nivel global (având în vedere că dolarul încă este cea mai importantă monedă pentru tranzacții). Aceasta înseamnă că refinanțarea datoriei publice va deveni mai scumpă, iar statele care au nevoie de fonduri pentru finanțarea proiectelor de investiții (este cazul Romaniei) vor avea mai puțin spațiu fiscal pentru alte cheltuieli.
Finanțarea în noul ciclu economic
Am folosit de mai multe ori conferintele si dezbaterile din cadrul „Academica BNR” pentru a atrage atenția asupra modificărilor la nivelul modelului de banking cât și a evoluției tipologiei finanțării în viitor.
Subliniez inca odata faptul că sectorul bancar nu va mai fi principala sursă de fonduri pentru companii în acest ciclu economic. Avem nevoie sa dezvoltam alternative atât pentru finanțarea pe termen lung, cât și pentru termenul mediu și scurt. Pentru termenul scurt este posibil ca băncile să dispară în totalitate dintre cei care pot oferi fonduri.
Ceea ce este esențial pentru o economie ca cea a României este faptul că are un potențial de finanțare neexploatat în cazul pieței de capital. La nivelul UE se avansează destul de rapid proiectul Uniunii Piețelor de Capital. Îmi permit să atrag din nou atenția că acest proiect este urgent, pentru că face parte din Prima etapă de reformare a UE. În plus, România este subdezvoltată în acest domeniu ,care poate genera printre altele finanțarea și îmbunătățirea mai rapida a guvernanței în întreprinderile de stat. Trebuie sa tinem seama si de caracteristica acestei perioade in ceea ce priveste concentrarea sistemului bancar romanesc ( dominat de grupuri bancare din Zona Euro si din Europa Centrala si de Est) pe atragerea de resurse de pe piata interna ( atit lei cit si valuta) , bancile mama retragand o mare parte din finantarile oferite anterior subsidiarelor si sucursalelor din Romania (deleveraging). Cum sunt folosite asemenea resurse financiare interne (limitate) ar trebui sa fie un subiect de interes national, acompaniat de implicarea mai activa a institutiilor avind capital autohton cu solutii si instrumente competitive care sa le aduca si in pozitia de „market makers” ( si aici am pierdut si continuam sa neglijam un imens camp de oportunitati ).
O altă chestiune asupra căreia am mai insistat este finanțarea IMM-urilor. Chiar dacă băncile nu vor mai fi principala sursă de fonduri pentru afacerile acestora, România va trebui să facă deja pași pentru a reglementa domeniul „shadow banking” (adică acele alternative pentru nevoi mici de finanțare) astfel încât să reușească să protejeze micii investitori. Daca analizam prioritatile guvernelor din Zona Euro si ale BCE putem identifica la loc de frunte gasirea celor mai bune cai si solutii pentru finantarea IMM-urilor, zona de la care se asteapta o influenta semnificativa asupra cresterii economice si crearii de noi locuri de munca, asupra cresterii competitivitatii zonei si utilizarii efective si eficiente a resurselor (este necesara o comparatie intre definirea unui IMM in zona Euro si cea din Romania, in special limitele in care se incadreaza cifra anuala de afaceri).
Concluzii
Am încercat să fac o scurtă trecere în revistă a urgențelor pe care România, ca societate, ar trebui să le aibă în viitorul apropiat.
Falsa opinie că nu avem un proiect de țară ar trebui combătută cu faptul că avem un proiect neterminat (integrarea în UE, la care ne-am angajat încă din 1990) și putem contura inca in timp util un calendar clar și strâns de reforme.
Singurul lucru pe care îl avem de făcut noi, mediul decizional national si elita societății, este să hotărâm care sunt resursele pe care le angrenăm în acest proiect (adică să îi identificăm pe cei care vor să participe la acest proiect) și să prioritizam si sa ne asumam sarcini (să fim transparenti si constienti cu privire la cine este responsabil pentru decizii și rezultate).
Am convingerea că suntem capabili să dam curs cu responsabilitate la întrebarea-apel lansată astăzi.