Într-o ceremonie festivă desfășurată în ziua de 6 septembrie 2022, la Sala de Concerte din Oslo, Prof. Jacob Sagiv de la Institutul de Știință Weizmann, Israel, membru de onoare AOȘR, a primit Premiul Kavli 2022 pentru Nanoștiință. Ceremonia o puteți viziona pe canalul You Tube al AOSR, accesând linkul https://www.youtube.com/watch?v=I8b7yyJ28iE&list=PLJpvLc37UAv51J-45buIrz5by5CxdGAEu&index=2
Prof. Jacob Sagiv, membru al Departamentului de Chimie Moleculară și Știința Materialelor de la Institutul de Știință Weizmann, a fost onorat – împreună cu alți trei laureați – pentru cercetarea de pionierat în domeniul „monostraturilor autoasamblate pe substraturi solide: acoperiri moleculare pentru controlul proprietăților suprafeței”.
Prof. Jacob Sagiv (stânga) primește Premiul Kavli de la Regele Harald V al Norvegiei (al doilea din dreapta) și Prof. Lise Øvreås, președintele Academiei Norvegiene de Științe și Litere.
Potrivit site-ului oficial al Fundației Kavli, Premiul Kavli, acordat o dată la doi ani, „onorează oamenii de știință pentru descoperiri în domeniile astrofizicii, nanoștiinței și neuroștiinței – cele mari, mici și complexe”. Laureații, care împart un milion de dolari în fiecare dintre cele trei domenii științifice, sunt selectați de comitete numite de Academia Norvegiană de Științe și Litere. Prof. Sagiv împarte premiul cu David L. Allara de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Ralph G. Nuzzo de la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign și George Whitesides de la Universitatea Harvard.
Între anii 1978-1980, Jacob Sagiv, chimist și cercetător al fizicii și chimiei materialelor, a publicat lucrări științifice de pionierat în ceea ce urma să devină domeniul modern de cercetare a monostraturilor autoasamblate.
O pagină web relevantă http://www.ishitech.co.il/0202ar3.htm este dedicată realizărilor de prestigiu în domeniul nanoștiinței și nanotehnologiei ale prof. Jacob Sagiv.
În anul 1980, Jacob Sagiv a descoperit că moleculele care conțin o substanță chimică numită octadeciltriclorosilan (OTS) reacționează spontan cu o suprafață de sticlă, pentru a se asambla singure în straturi individuale [1]. În 1983, o echipă de cercetare de la Bell Labs condusă de David Allara a descoperit că moleculele cu grupări tiol (care conțin sulf) pe o suprafață de aur se autoasamblează, de asemenea, în straturi individuale [2]. Aceste monostraturi autoasamblate au grosimea de câțiva nanometri (determinate de alegerea moleculei) și permit cercetătorilor să adapteze proprietățile unei suprafețe. Pentru prima dată, oamenii de știință ar putea imagina construirea de structuri tridimensionale la scară nanometrică strat cu strat, cum ar fi așezarea unor rânduri de cărămizi pentru a construi un zid. Aceste structuri sunt folosite pentru a construi dispozitive electronice bazate pe molecule, biosenzori și noi tipuri de materiale optice.
[1] J. Sagiv, J. Am. Chem. Soc. 102, 92-98 (1980).
[2] R. G. Nuzzo, D. L. Allara, J. Am. Chem. Soc. 105, 4481-4483 (1983).
Baza de date Google Academic arată că lucrarea de pionierat a lui Jacob Sagiv, publicată în anul 1980 în Journal of the American Chemical Society, este citată de peste 2300 de ori (Google Academic, noiembrie 2022).
Jacob Sagiv a publicat peste 70 de lucrări științifice în reviste de mare impact (trei lucrări în Nature, câteva lucrări în Advanced Materials, Nano Letters, Langmuir, etc.), care au fost citate de peste 7500 de ori (excluzând autocitările). Media citărilor corespunzătoare fiecărei lucrări depășeste pragul de 100, un scor mare, indicând un om de știință foarte influent, de talie mondială, un posibil viitor câștigător al premiului Nobel.
Realizarea sa fundamentală, publicată în anul 1980 în J. Am. Chem. Soc., este menționată în lista celor mai proeminente descoperiri în domeniul nanoștiințelor din secolul XX; a se vedea pagina web: https://www.iinano.org/from-1971-to-2000/
