Cenaclul Literar „Mihai Eminescu” şi revista Lumină Lină din New York (Director Theodor Damian) vă invită duminică, 19 iunie 2022, la lansarea volumului Sf. Alexis Toth, mărturisitor şi apărător al Ortodoxiei în America de Bianca Iuga.
Vor vorbi Theodor Damian, Napoleon Săvescu, Valentina Ciaprazi, Flaviu Riţiu şi Bianca Iuga.
Evenimentul va avea loc la Biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Astoria, New York (27 Ave cu 14 Street, Astoria) după terminarea Sf. Slujbe.
În perioada 14-16 iunie 2022 se desfășoară la Palatul Parlamentului a cincea ediție a forumului internațional „CRITICAL INFRASTRUCTURE PROTECTION FORUM – CIP FORUM”, eveniment organizat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București, la inițiativa Think Tank-ului IF Idea Factory, sub Înaltul Patronaj al Președintelui Camerei Deputaților, cu sprijinul comisiilor parlamentare din România și al ministerelor cu competenţe în domeniu.
Agenda primei zile a Forumului a inclus și secțiunea ”Culture, National Cultural Heritage and National Identity”, prezidată de dl. Lucian Romașcanu – ministrul Culturii, în cadrul căreia Prof. dr. Doina Banciu – vicepreședinte al Academiei Oamenilor de Știință din România – a fost invitată și a susținut comunicarea cu titlul ”Ethics – NonEthics in Critical Infrastructure Protection for Cultural Institution in Digital Era”; tema comunicării a fost orientată îndeosebi asupra structurilor critice din biblioteci și muzee.
Au participat și au avut interventii, de asemenea, Acad. Răzvan Theodorescu – vicepreședinte al Academiei Române și Acad. Florin Gh. Filip – președinte al Secției pentru Știinta și Tehnologia Informației din Academia Română, Pr. Nicolae Dascălu (reprezentant al Patriarhiei Române) precum și reprezentanți ai Parlamentului European, ai unor instituții de stat și ONG-uri cu atribuții în domeniul culturii.
În deschiderea conferinței au susţinut alocuțiuni dl. Marcel Ciolacu – Președintele Camerei Deputaților, Hunor Kelemen – Viceprim-ministru, Adrian Câciu – Ministrul Finanțelor, Mihai Busuioc – Președintele Curții de Conturi, Sebastian-Ioan Burduja – Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Marian Neacșu – Secretar General al Guvernului, Dragoș Cristian Vlad – Președintele Autorității pentru Digitalizarea României.
Forumul este conceput ca o platformă deschisă pentru comunitatea de lideri și factori de decizie din administrația centrală, precum și din sectoarele public și privat, specialiști în securitate.
Articol publicat pe romanialibera.ro
Autor: Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, membru AOSR
Întrebarea pe care am ales-o pentru titlu ar putea, la o privire superficială, să primească un răspuns simplu și clar: noi înșine ne administrăm viața! Nu este incorect acest răspuns, dar este, cu siguranță, incomplet. Omul modern – dar nu numai azi, în modernitate – nu este un administrator unic, așa cum viața nu este un SRL.
Dincolo de factorii externi care contribuie la gestiunea vieții, cum ar fi clima sau relieful, și dincolo de orice ține de devenirea personală – numesc aici doar tradiție, cultura și educația, există un infailibil „partener” de management al vieții fiecăruia. Acesta este statul. Îl numesc astfel în mod generic. Acesta acționează și determină viața fiecăruia dintre noi la dimensiune mare, de nivel național sau la nivelul Uniunii Europene, fie la nivel mai mic, al organizării în comunitate.
Nu voi intra în exercițiul vreunei analize a organizării și funcționării statutului din perspectivă istorică sau sociologică. Prefer o privire de tip generalist care să urmărească mai mult calitatea de „partener de management” al vieții pe care statul o are. Și chiar dacă o astfel de privire poate fi exhaustivă, mă voi limita, din motive care țin de spațiu și de timp, la câteva constatării și observații.
Parteneriatul cu statul ar trebui să aducă profit vieții
Statul, așa cum am spus, numesc generic „stat” această construcție care determină viața, este, concret și simplu, o sumă de oameni plătiți de toți ca să gestioneze înființarea și funcționarea de „bunuri publice”. Intră aici, în categoria de „bunuri publice”, școli, spitale, autostrăzi, servicii de salubritate, transportul public, respectarea legii și ordinii publice, parcurile etc.
Rolul statului din această perspectivă este de a asigura, prin calitatea bunurilor publice, creșterea calității vieții fiecăruia dintre noi. Să contribuie, dacă este să vorbim în termeni economici, la asigurarea unui plus de valoare.
Pentru aceasta, statul, care nu are bani proprii și nici proprietăți sau afaceri, ne taxează, ne impozitează sau încasează profiturile acelor companii care ne aparțin, de fapt, nouă.
Logic, statul devine astfel un gestionar sau un manager care, având bani de la noi, face lucruri care ne fac, la rândul lor, viața mai bună. Vi se pare că se întâmplă așa?
Statul care greșește îi lovește pe toți!
Iată că la mai bine de 30 de ani de la schimbarea de regim, statul român încă nu reușește să se achite de sarcinile prevăzute în „fișa postului”. Românii au probleme cu spitalele, educația, drumurile sau salubritatea – ca să mă refer doar la câteva sarcini a căror rezolvare intră în atribuțiile statului.
De ce nu reușește statul să fie unul coerent? Răspunsul este simplu: pentru că statul, partenerul nostru în gestionarea vieților noastre, este condus cu lipsă de pricepere. Poate părea brutală această afirmație, dar este cât se poate de adevărată.
În structurile de decizie din stat numirile se fac pe considerente mai ales politice. Nu contează competența atât cât contează susținerea politică. Dacă admitem că politicienii sunt creatori de direcții de dezvoltare, oamenii care iau decizii în stat sunt cei care ar trebui să le ducă la bun sfârșit. Numai că numirile în aceste poziții de decizie sunt viciate tocmai de factorul politic. Dându-și cu stângul în dreptul, politicienii aleși numesc în conducerea statului persoane mai degrabă fidele decât competente (drumurile pe care circulam in acest stat dovedesc .. incompetenta!).
În mediul privat, tipul acesta de relație bazată pe fidelitate este mult mai puțin răspândit pentru că incompetența produce daune unei companii private. În structurile de stat, unde nu există evaluări adevărate și nu răspunde nimeni pentru deciziile greșite sau pentru lipsa unor decizii, incompetența face ravagii. Nu vreau să merg mai departe cu gândul și să mă refer la jocurile de interese personale. Acestea înseamnă corupție. Mă opresc la contrastul dintre competență și fidelitate politică, adică incompetență.
Statul oferă certitudini pe viață angajaților săi
Dacă la nivel de guvern – vârful statului! – certitudinile sunt rare, la nivel de angajați, acestea sunt clare! Contractul de muncă într-o instituție sau firmă de stat este ca un pașaport pentru o viață veșnic lipsită de grija veniturilor, a asigurării medicale și a pensiei.
Nu spun deloc că acest lucru ar fi rău. Dar dacă tot vine cu asigurări bune pachetul angajatului la stat – și mă refer aici la cei cu funcții – de ce nu ar veni și cu riscul pierderii locului de muncă în cazul în care angajatul nu și-a făcut datoria? Ca în orice firmă privată?
Repet, nu intenționez să construiesc vreun proces de intenție profesioniștilor de bună-credință din orice domeniu ar fi aceștia. Dar orașele noastre arată rău, drumurile se dezvoltă greu, educația și sistemul de sănătate progresează extrem de lent. Cineva este responsabil pentru eșecurile statului!…
Avem nevoie de simț civic permanent, nu numai de exercițiul electoral
Nu aș putea încheia acest scurt exercițiu de meditație asupra condiției statului fără să adaug că avem, fiecare dintre noi, răspunderi proprii. Așa cum nu poți fuma în autobuz, nu poți nici să arunci mucul de țigară pe trotuar sau pe drum, prin geamul deschis al mașinii. Și nu poți nici claxona inutil doar pentru că ești nervos sau e aglomerație în trafic. Sau nu poți traversa prin locuri nepermise. Exemplele de bun-simț civic sunt nenumărate.
Trist este faptul că ne-am obișnuit să ne uităm la liderii noștri și să spunem: dacă ei greșesc, noi de ce ne-am strădui să facem lucrurile bine?
Întrebarea este greșită și creează o premisă greșită în modul nostru de funcționare ca oameni civilizați. Greșelile statului nu exclud și greșelile noastre, iar suma dintre cele două este suficient de mare să fim mai mereu încruntați și stresați. Dacă noi ne facem partea noastră, suma neliniștilor este mai mică. Iar dacă știm să cerem politicienilor să muncească pentru noi, așa cum ar trebui, suntem obligați să ne cerem și nouă înșine performanță. În orice domeniu, de la creșterea copiilor, la condusul mașinii într-un mod prudent.
Nu mai putem accepta sintagma păguboasă „merge și așa”!
Dacă facem acest prim-pas și ne cerem nouă înșine să respectăm reperele de bun-simț, civilitate, corectitudine și profesionalism, vom putea cere mai întemeiat și celor care ne conduc să performeze în favoarea vieții noastre.
Vreau să spun, în esență, este că avem o contribuție importantă la eșecul statului, chiar dacă nu ne place să admitem acest lucru. Iar dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, nu vom mai accepta jumătăți de măsură la niciun nivel – nici public, nici personal. Și pentru a fi cât se poate de limpede, cu atât mai mult cu cât nu suntem în vreo perioadă electorală, se cuvine să ne uităm la evoluția participării noastre la vot. Tot mai redusă. Practic, statul este condus de o „majoritate” falsă, pentru că mai mult de jumătate dintre români nu au votat.
Vă doresc tuturor mult simț civic și multă sănătate!
Joi, 9 iunie 2022, ora 11:00, are loc lansarea cărţii PREJUDECATĂ ȘI RĂZBUNARE, autor Eugen SITEANU, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
Eugen Siteanu, pe numele complet Eugen Nicolae Siteanu, s-a născut la Chișinău, în 1944, în România, acum Republica Moldova deoarece Basarabia a fost răpită de U.R.S.S.
Crescut într-o familie de militari, a învățat într-un liceu militar, apoi a urmat cursurile unei Școli militare de ofițeri pe care a absolvit-o în anul 1966. După o perioadă în care a fost ofițer de tancuri, a devenit inginer de tancuri și profesor în Academia Militară.
Concomitent, a început să scrie eseuri, nuvele, iar la pensie a scris romane. Primul roman l-a intitulat Naivitatea Spovedaniei, iar al doilea este Prejudecată și răzbunare – un roman polițist.
Prezintă General de brigadă (r) Gheorghe VĂDUVA, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
O carte în care justiția și injustiția se împletesc într-o poveste polițistă alertă, cu răsturnări neașteptate de situații dramatice.
Dacă începi s-o citești n-o mai poți lăsa din mână până n-o termini.
Academia Oamenilor de Știință – Filiala Timișoara are deosebita onoare să vă invite să participați la evenimentul intitulat „Abordări actuale în managementul informațiilor științifice și al rezultatelor cercetării”.
Evenimentul va avea loc vineri 10 iunie 2022, ora 11:00 și va fi realizat în format online (pe baza înregistrării).
Pentru înregistrarea dumneavoastră la acest eveniment utilizați formularul: https://forms.gle/57ApZmpWtqEgAahV8
Agenda evenimentului este:
11.00 – 11.20 Alocuțiunile Academiei Oamenilor de Știință din România
11.20 – 11.35 Asociația Anelis Plus – documentare ştiinţifică și nu numai…
11.35– 13.00 Prezentări:
Accesul liber – bariere ridicate pentru comunicarea informațiilor științifice
10 lucruri grozave pe care le puteți face cu un soft de management al referințelor bibliografice
Pentru informații suplimentare vă rugăm să trimiteți un email la adresa larisa.ivascu@upt.ro
Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează, în parteneriat cu Academia Oamenilor de Știință din România, filiala Piatra-Neamț, simpozionul „Ziua Mondială a Mediului: Efectul de seră și încălzirea globală“, luni, 6 iunie 2022, în Spațiul Expozițional de la parterul Corpului A.
Vor susține conferințe prof. univ. dr. Gheorghe Surpățeanu: „Încălzirea globală și consecințele ei“; prof. univ. dr. Gogu Ghiorghiță: „Încălzirea globală – ecosistemele, viața și sănătatea omului“; dr. chim. Vasile Avădănei: „Contribuția sectorului agricol la efectul de seră“.
De asemenea, prof. dr. Gheorghe Surpățeanu va prezenta cartea „Încălzirea globală. Pământul încotro?“, apărută la Editura Academiei Oamenilor de Știință în anul 2021, avându-i ca autori pe Gh. Surpățeanu și G. Ghiorghiță.
Moderatorul întâlnirii va fi prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu“ Neamț.
„Suntem bombardați aproape zilnic despre dereglările climatice ce se petrec pe planeta noastră. Homo sapiens trăiește pe Terra de cca 200 mii ani și până nu demult activitățile umane nu influențau vizibil factori precum încălzirea și răcirea planetei, deșertificarea unor zone ale ei, astfel încât natura se re-echilibra prin ea însăși. În secolul al XIX-lea a apărut însă revoluția industrială și fața Pământului și a lumii s-a schimbat, pentru că oamenii au început să ceară mai mult de la natură pentru un trai din ce în ce mai bun, uitând de faptul că și natura are cerințele ei. Omul a intrat astfel în conflict cu natura, abuzând de resursele ei, exploatându-le irațional.
Informațiile de care dispunem în prezent despre starea planetei, arată că viitorul acesteia nu este unul liniștitor, ci dimpotrivă. S-au formulat deja opinii potrivit cărora încetul cu încetul, Pămîntul se va comporta ca o adevărată etuvă. «Lupta» împotriva încălzirii globale impune acțiuni și măsuri specifice, de la nivel de individ, până la nivel internațional. În lucrare ne-am referit și la activitatea. Pe baza studiilor realizate de specialiști din varii domenii, unele organisme internaționale implicate în problema climei pe Pământ fac recomandări, iar uneori impun unele constrângeri și reglementări la nivel interstatal. Sunt prevăzute măsuri privind raționalizarea consumului unor materii prime, controlul și neutralizarea unor agenți poluanți (începând de la sursă și până după utilizarea ei), recuperarea materialelor reciclabile, stocarea dioxidului de carbon etc. Trebuie să înțelegem că și în cazul în care se va reuși limitarea încălzirii atmosferei Pământului sub 20C, cum s-a stabilit în cadrul unor reuniuni internaționale interguvernamentale, unele din procesele provocate de creșterea temperaturii globale vor fi ireversibile.
Reuniunea științifică organizată de Ziua Mondială a Mediului, în 6 iunie 2022, la Biblioteca Județeană «G.T. Kirileanu» Neamț de către această instituție în colaborare cu Filiala Piatra-Neamț a Academiei Oamenilor de Știință din România are ca obiectiv tocmai relevarea unor aspecte privind factorii care contribuie la efectul de seră și încălzirea globală, câteva din consecințele acestui fenomen asupra ecosistemelor, vieții și sănătății și unele din măsurile ce pot contribui la limitarea și diminuarea acestui proces“, a precizat prof. univ. dr. Gogu Ghiorghiță.
Gogu GHIORGHIȚĂ
• Absolvent (promoția 1967) al Facultății de Biologie, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iași;
• Cercetător științific gr. I și profesor universitar;
• Doctor în Biologie, specialitatea Genetică, din 1976;
• Profesor emerit al Universității „V. Alecsandri“ Bacău;
• Conducător de doctorate la Universitatea „Al. I. Cuza“ Iași (1999-2015; 20 de doctori în științe biologice coordonați);
• Autor a peste 330 articole științifice de specialitate, a 30 de articole de istoria biologiei, a 18 cărți și monografii și a 5 manuale universitare;
• Organizator a numeroase simpozioane și conferințe științifice de nivel național și internațional și editor a 12 volume cu lucrările prezentate la unele din aceste reuniuni;
• Deținător al premiului „Emanoil Teodorescu“ (1981) al Academiei Române și al premiilor „Emil Pop“ (2009) și „Mircea Banciu“ (2019) ale Academiei Oamenilor de Știință din România – pentru trei din cărțile publicate;
• Două medalii de aur și una de argint ale „EUROINVENT“ România obținute pentru trei din cărțile publicate;
• Funcții deținute: șef de laborator, director unitate de cercetare, șef de departament, cancelar și rector al Universității „V. Alecsandri“ Bacău;
• Din 2012 președinte al Filialei Piatra-Neamț a Academiei Oamenilor de Știință.
Gheorghe SURPĂȚEANU
• Absolvent al Facultății de Chimie, promoția 1967;
• Doctor în chimie al Universității „Al. I. Cuza“ Iași, din anul 1972;
• Profesor universitar din 1993 până în 2010 la Universitățile „Al. I Cuza“ și „Gh. Asachi“ Iași și Universitatea „Littoral“, Dunquerque – Franța;
• A publicat peste 250 articole științifice, 10 cărți, a brevetat 31 de invenții;
• Este deținător al premiilor științifice „Nicolae Teclu“ al Academiei Române (1990), „POLLUTEC“ – Franța (2004) și „Mircea Banciu“ al Academiei Oamenilor de Știință (2019) pentru unele din lucrările publicate;
• A primit Medalia de aur a „EUROINVENT“ România pentru una din cărțile publicate;
• A fost onorat cu Ordinul „Palmes Academiques“ (Franța, 2002) și este Doctor Honoris Causa al Universității București (2005) și „V. Alecsandri“ Bacău (2008);
• Este profesor emerit al Universității „Al. I. Cuza“, Iași.
Vasile AVĂDĂNEI
Este cercetător științific gradul III în cadrul Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu“ al Academiei Române, Centrul de Economie Montană (CE-MONT), Vatra Dornei. Este Președintele Centrului de Incubare Creativ-Inovativ de Afaceri Roznov și secretar al Forumului Montan din România.
Aspectele legate de digitizare – digitalizare – transformare digitală nu au apărut în acest deceniu, ele au fost în atenția Comisiei Europene încă din anii 2000, când au fost lansate o serie de planuri de acțiune (“Action Plan”) precum eEurope, care viza țările UE și preciza direcții strategice pentru implementarea societății informaționale. Au urmat apoi, pentru țările care urmau să adere la Uniunea Europeană, respectiv pentru România și Bulgaria, planul eEurope+. Urmează alte planuri, dintre care îl amintesc pe cel din 2010–2020, iEurope 2020, Agenda Digitală pentru Europa, care definea punctele strategice pe care trebuie să le atingă orice strategie națională astfel încât să se poată trece la o abordare corectă și coerentă a societății informaționale. Direcțiile propuse de Agenda digitală europeană au fost transpuse în strategii digitale în fiecare țară și a existat și în România o astfel de strategie promovată la nivel național de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale de la acea vreme. Strategia a fost realizată cu participarea multor specialiști din administrația publică, specialiști din IT & C și reprezentanți ai Academiei Române și Academiei Oamenilor de Știință din România. Unele direcții strategice ale strategiei au fost transpuse în practică, dar cele mai multe, nu.
În martie 2021, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a lansat noua strategie europeană care trebuie să reprezinte, de fapt, parcursul în domeniul informatic al Europei până în 2030, astfel încât să se treacă de la digitizare-digitalizare la transformare digitală. Principalii piloni ai acestei strategii sunt competențele (competențele cetățenilor), infrastructura (dezvoltarea infrastructurii ICT, în principal comunicațiile), atenția asupra mediului de afaceri (în principal IMM-uri). Se prevede ca peste 80% din cetățenii Europei să aibă abilități în domeniul tehnologiei informației, infrastructura să aibă o conectivitate extrem de ridicată, iar peste 90% dintre IMM-uri să poată avea măcar în zona de bază abilități și condiții pentru folosirea tehnologiei informației, iar trei sferturi din companiile mari să poată folosi serviciile cloud, deci practic să își desfășoare activitatea bazat pe structuri informatice de tip cloud.
Ultimul pilon, dar deloc cel mai puțin important, este e-guvernarea – transformarea digitală a instituțiilor publice. În lumina acestei strategii europene, administrația publică trebuie să își modifice atât conceptele cât și procedurile pentru a putea să implementeze și să treacă la transformarea digitală până în anul 2030.
Aceștia sunt cei patru piloni pe care ar trebuie să se bazeze strategia națională, adaptată, desigur, la necesitățile românești. Din păcate, în statisticile internaționale precum DESI – Digital Economy and Society Index – am pierdut locurile centrale la viteza de Internet și nu suntem plasați pe locuri fruntașe în domeniul digitizării. De aceea cred că “noțiunile” trebuiesc transformate în strategii reale, cu demersuri reale și cu finanțări corespunzătoare. Dacă vorbim despre competențe ar trebui analizat ce se întâmplă, de fapt, în societatea noastră; am putea spune că există mai multe generații din punct de vedere al competențelor digitale: o generație analogică (+65 ani) puțin obișnuită sau deloc cu calculatorul, o generație digitală (4–25 ani) deja obișnuită cu comunicațiile electronice/digitale și o generație pe care ne bazăm noi toți pentru dezvoltarea societății, respectiv generația funcțională, care a trecut prin etapele de digitizare – digitalizare și înțelege ce înseamnă transformare digitală.
Această generație nu cuprinde, din păcate, întreaga societate, așa încât „digital divide” sau „ruptura digitală” există în societatea românească. Instituții precum bibliotecile, școlile, încearcă să aducă la un nivel cel puțin comparabil pentru toți cetățenii modul de a scrie, citi sau plăti cu ajutorul calculatorului. Ruptura digitală între cei care pot, știu și se folosesc de noile tehnologii și cei care ar putea, ar ști și le-ar utiliza, dar nu au avut condiții (fie sociale, fie materiale, fie de altă natură) să învețe trebuie eliminată prin acțiuni reunite ale guvernanților, administrației publice, entităților nonguvernamentale. Altfel, transformarea digitală, chiar dacă ar fi realizată, va rămâne izolată de cetățean. Există o strategie europeană la care trebuie să ne aliniem, ca stat european; mai mult decât atât este vizibil că întreaga societate se schimbă sub influența noilor tehnologii, de aici și noțiunea de transformare digitală.
Forța de muncă este delocalizată, au apărut “nomazii profesionali”, care lucrează pentru entități aflate chiar și pe alte continente și care au o altă abordare vizavi de existența administrației și serviciile pe care trebuie să le ofere cetățenilor. Pentru aceștia trebuie asigurată o interfață online cu procedurile administrative, ca să nu mai vorbim că acești nomazi profesionali au nenumărate contacte instituționale și personale în mediu digital ceea ce face ca abordarea lor față de autorități să se modifice, de la forma off-line la on-line. A doua chestiune importantă legată de forța de muncă în societatea cunoașterii este că mijloacele de muncă se bazează din ce în ce mai mult pe IT&C. Se vorbește de inteligența artificială, de echipamente inteligente, device-uri etc., practic tot ceea ce înseamnă competitiv are o componentă de IT&C. Obiectul muncii pentru cei mai mulți dintre muncitorii digitali devine preponderent conținut informațional, indiferent de ce activitate desfășoară. Aceste transformări au apărut și se bazează pe elemente inovative, pe cercetarea continuă, nu numai tehnică, dar și în domenii conexe, sociologie, cultură și mai ales, economie.
Transformarea digitală poate însemna un nou pact social, în care cercetarea și inovarea trebuie să își aibă locul ei, care să fie făcut nu din bunăvoință și pasiune. Pasiunea trebuie să fie doar un motor, iar administrația dar și companiile private trebuie să susțină cercetarea și inovarea în folosul întregii societăți. Apoi, menționez rolul extrem de important al profesorilor. Profesorii și educația în general pentru cele 3 paliere pe care le-am arătat trebuie să fie un element permanent prezent în transformarea digitală a societății. Educația și competențele pedagogice coroborate cu cele digitale trebuie să joace un rol important în transformarea digitală. Altfel nu putem discuta de atingerea pilonilor din strategia europeană.
Dacă discutăm despre IMM-uri, firme mari și mici, care să accepte transformarea digitală, trebuie să existe directori cu viziune managerială care să își poată transforma procedurile bazându-se pe “knowledge management”, care să înțeleagă că este mult mai ușor, comod și eficient să îți ții informațiile într-o structură digitală, de tip cloud, de a cărei securitate, siguranță, comunicație se ocupă alți specialiști decât cei din firma pe care o conduci. Indiferent dacă vorbim de companii private sau de administrație publică, personalul trebuie să fie motivat și responsabilizat prin forme nu numai financiare, dar în egală măsură prin reglementări legislative bine construite, bine create și coerente.
Cred că autoritățile trebuie să creeze cadrul legal și instituțional care să sprijine transformarea digitală, să aibă în vedere vulnerabilitățile „cybersecurity” și manipularea informațională. Cred că acest complex cercetare – educație – viziuni manageriale – personal motivat – legislație înseamnă de fapt un nou pact social, o nouă abordare sistemică a întregii societăți.
Perspectivele economice pentru următorii ani, în Uniunea Europeană şi în lume, s-au modificat substanțial ca urmare a pandemiei de COVID-19, de la începutul anului 2020.
Răspunsul urgent şi coordonat din partea Uniunii Europene și a membrilor săi, pentru a face faţă enormelor consecinţe economice şi sociale, a inclus transformarea digitală, implicând trecerea de la analogic la digital, optimizarea proceselor de lucru, a muncii în echipă și a experienței clienților, precum și implementarea de soluții de business digitalizate și integrate care să semnaleze erorile, prin care să se poată coordona afacerea de la distanță.
I. Aspecte generale
Digitalizarea sectorului bancar este accelerată de transformările produse în cererea și oferta de pe piață, în funcție de așteptările și nevoile clienților, de concurența nebancară, ca și de necesitățile de creștere a rezilienței și a profitabilității bancare.
În acest sens, în ultimii doi ani s-a acționat pentru:
Prin urmare, Covid-19, în primă instanță, a accelerat adresarea și implementarea noilor tehnologii pentru cuprinderea a cât mai multor informații în timp real și util și pentru a răspunde rapid la modificarea condițiilor de piață.
Progresul înregistrat în domeniul finanțelor descentralizate și al NFT-urilor a permis instituțiilor financiare să-și imagineze și să elaboreze o strategie pe termen lung în jurul metaversului, oferind active digitale, platforme de schimb sau custodie care pot fi extinse pentru a susține cerințele lumii virtuale, cu posibilitatea de a dezvolta propriile platforme de lume virtuală (un metavers privat) și a crea produse noi și chiar piețe, pe care le pot lega înapoi de infrastructura tradițională.
Putem spune că, băncile centrale și băncile de sistem constituie instituții financiar-bancare și de pe piața de capital care, în calitatea lor de instituții de interes public, sunt chemate să servească intereselor toturor stakeholderilor.
II. Provocări
Încercând evitarea abordărilor tehnice si axându-ne pe tendințele de inovare și de retehnologizare în domeniul financiar, apreciem că:
Resursele financiare și, mai ales, cele umane ale țării, trebuie direcționate și utilizate cu scopul dezvoltării unei economii care să cunoască și să amplifice baza noastră de existență, prezentă și viitoare, și să nu o pună în pericol;
O contribuție majoră, în acest sens, o reprezintă modul cum vom folosi banii alocați prin Planul Național de Redresare și Reziliență (amintim faptul că, aproape 60% din aceste fonduri, la nivel european sunt direcționate către investiții în economia verde și digitalizare). Acestea, constituie suport și încurajează instituțiile publice și private de natură transformațională să inițieze și să dezvolte strategii și planuri de activitate cu impact asupra creșterii și stabilității economice (ne referim atât la instituțiile implicate în economia verde, cât și la cele promotoare ale inovării și digitalizării);
Pe măsura dezvoltării și implementării noilor tehnologii, băncile centrale recunosc faptul că, multe dintre instrumentele, metodele și procesele desfășurate manual, sunt inadecvate actualei etape și pot genera riscuri și deficiențe în activitate.
Una dintre provocările viitoare va impune ca politicile băncii centrale să fie clar definite, în raport cu obiectul și statutul său, pentru ca să devină din ce în ce mai eficace şi mai bine puse în aplicare.
În același context, avem nevoie de o ”schimbare a mentalităților și reducerea inerției la schimbare”, elemente esențiale integrate în procesul complex de transformare a societății, pentru a evita să rămânem ancorați în sisteme nedurabile.
Pentru ambele provocări va fi esențială baza de cunoștințe a grupurilor de lucru, omogenitatea acestora din punct de vedere profesional și al flexibilității în gândire, precum și orientarea directă a lor către evaluarea permanentă a potenţialului impact al diferitelor direcţii de acțiune pentru a ne permite să ne modificăm direcţia pe parcurs, dacă este necesar. Ridicarea competențelor profesionale, la nivel superior, este imperativ necesară.
Profitabilitatea sistemului bancar, în perioada următoare, depinde în mare măsură de felul cum acestea adresează și rezolvă cerințele următoarelor 3 provocări: digitalizarea, schimbările climatice și securitatea cibernetică.
La nivel institutional, este necesară dezvoltarea activității în concordanță cu cerințele actuale și de perspectivă și ajustarea atribuțiilor generale și specifice ale structurilor interne pentru a le optimiza şi pentru a răspunde provocărilor, tendințelor și nevoilor părţilor interesate, în raport cu procesele și subprocesele clar delimitate. Instrumentele pe care le utilizăm în crearea şi comunicarea cunoştinţelor noastre în materie de digitalizare, mediu și securitate cibernetică trebuie să fie, de asemenea, din ce în ce mai fiabile, flexibile şi inovatoare, pentru a ne asigura că suntem în permanenţă gata să prelucrăm și să furnizăm informaţiile de care este nevoie, atunci când este nevoie.
Toate acestea necesită investiții importante care au drept scop prevenirea unor pierderi și pentru “captarea” ferestrelor de oportunități orientate spre creșterea volumului de afaceri sau spre lansarea unor noi activități și produse bancare.
Circumscris celor sus-menționate, considerăm că:
Ca să se pună în practică și să se finalizeze astfel de ținte prioritare, este necesar ca:
În acest proces, un loc important îl ocupă dezvoltarea unor firme și instituții locale focusate pe inovație, pe adoptarea noilor tehnologii și pe pregătirea și up-graderea competențelor și abilităților profesionale ale principalei resurse naționale, și anume, resursa umană.
În acest mod, se pune în valoare potențialul de creștere a economiei naționale și reprezintă un suport important pentru sustenabilitatea datoriei publice (cu alte cuvinte, România să-și întărească abilitățile și forța de a crea un echlibru sustenabil între cele două provocări gemene, fenomene actuale, și anume, creșterea economică scăzută și creșterea vertiginoasă a datoriei publice).
Cu referire numai la sectorul bancar, probabil că transformarea lor digitală reprezintă cea mai urgentă problemă de rezolvat, cu atât mai mult cu cât, presiunea rezidă din cerințele și așteptările stakeholderilor, precum și din concurența nebancară reprezentată de FINTECH-uri.
La nivel european, transformarea digitală a băncilor este sprijinită, urmarită și supravegheată prin adoptarea strategiei finanțării și transformării digitale (2 programe europene – DORA și MICA), având în vedere asigurarea sustenabilității modelului de business și a strategiei fiecărei instituții bancare pe termen lung, ca și asigurarea unui bun management al riscurilor. Țintele naționale ale acestui pachet de măsuri sunt protejarea clienților, competiție corectă și stabilitate financiară.
Cu alte cuvinte, să nu priveze de servicii financiare necesare zone geografice și populație neimplicate încă în utilizarea serviciilor digitale. Trebuie să asigurăm un echilibru între obținerea eficienței activității financiare și utilitatea ei socială.
În climatul actual, băncile sunt chemate să exercite un puternic “SENSE OF URGENCY“ în direcția punerii în aplicare a unor strategii și modele de business care să le facă mai puternice și competitive într-o piață implicată puternic în inovație și, în același timp, să întărească încrederea și loialitatea clienților.
Parcurgerea listei de provocări și priorități, cărora băncile trebuie să le acorde atenție imediată, ne îndreaptă către securitatea cibernetică și protecția datelor, rolul tot mai mare al FINTECH – ca și competitori agresivi -, precum și transparența și raportările.
Să nu uităm că, în această lume a schimbărilor și transformărilor, tehnologia informațiilor și comunicațiilor, ca și ”third party risks”, rămân permanent o provocare.
Suntem membri ai Uniunii Europene și, în acest sens, la nivel național și instituțional avem nevoie să cunoaștem, să luam decizii și să ne menținem integrați în fenomenele și procesele noi în derulare. Pornind de la strategia UE potrivit căreia Europa să treacă la o nouă etapă istorică, și anume, la “OPEN STRATEGIC AUTONOMY”, se consideră că, o utilizare pe scară largă a unui EURO DIGITAL va fi un bun semnal al suverantității la nivel europen, acest proces ducând la creșterea rolului EURO la nivel mondial. Menționăm că, potențiala introducere a unui EURO DIGITAL nu are în vedere utilizarea acestuia ca instrument de politică monetară, nici ca mijloc de investire pe piața de capital sau de transformare a depozitelor bancare în EURO DIGITAL. Se are în vedere utilizarea acestuia numai ca mijloc de plată.
De asemenea, nu este de neglijat ultima dezvoltare în dezbatere la nivel european, și anume despre finanțele desccentralizate (prescurtat DeFi) care devine poate cea mai semnificativă evoluție în tehnologia emergentă în domeniul finanțelor globale. Platforma DeFi utilizează tehnologia blockchain și activele crypto, pe cât posibil monede stabile, pentru a crea o sursă deschisă, descentralizată, digitală, ca alternativă la finanțele tradiționale, un fel de FINANCIAL METAVERSE, însă cu implicații tangibile. DeFi reproduce activități bancare tradiționale și, în același timp, oferă servicii noi și inovative.
Se estimează că:
Subliniem faptul că, DeFi nu va depăși finanțele tradiționale. Vorbim despre un domeniu speculativ, dedicat unui grup redus de investitori, un domeniu generator de riscuri complexe. După cum cunosc, reglementatorii și supraveghetorii piețelor financiare urmăresc îndeaproape acest nou domeniu. Literatura de specialitate menționează dezvoltarea a 2 aplicații DeFi: schimb valutar descentralizat –DEXs și platforme de creditare. După opinia noastră, sunt câteva domenii care trebuie bine reglementate în legătură cu DeFi, și anume, KYC, compliance, transparența, riscurile încorporate în contracte. În fond, trebuie să avem în vedere, în primul rând, protejarea clienților, prevenirea și mitigarea riscurilor sistemice și menținerea unei piețe financiare transparente, corecte și ordonate.
III. Rolul băncii centrale din perspectiva digitalizării
În acest context global, banca centrală este chemată să contribuie, prin politici și instrumente specifice, la buna funcționare a economiei naționale, veghind la menținerea și întărirea unui sistem bancar sănătos și a unui proces efectiv și eficient de finanțare a economiei pentru o creștere sustenabilă a acesteia. Cu toate că suntem într-o economie de piață pe care o considerăm funcțională, exprimăm opinia că, în contextul transformațional actual, internațional și național, trebuie să avem în vedere un spectru larg de obiective, dintre care amintim: asigurarea protecției economisirii gospodăriilor și firmelor, finanțarea economiei la costuri suportabile și echitabile, încurajarea unor prețuri competitive în economie, utilizarea eficientă a resurselor financiare naționale, cu asigurarea trend-ului urmărit în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară și asigurarea unor servicii financiare de calitate pentru firme și gospodării.
O utilizare mai eficientă și efectivă a tehnologiei poate fi un suport valoros în lupta contra operațiunilor de spălare a banilor (AML) și de finanțare a terorismului, crescând performanța acestei activități de reglementare și supraveghere.
În același timp, nevoile și așteptările societății și ale clienților, constituie unul din principalele motoare ale inovației și implementării noilor tehnologii în sectorul financiar, transformare care îmbunătățește și întărește in acelasi timp procesele de management a riscurilor, securitatea operațiilor, protejarea și calitatea tranzacțiilor.
Întrucât avansul tehnologiei are un impact semnificativ asupra mediului de operare a piețelor financiare, banca centrală trebuie să evalueze inovația și noile tehnologii pe piețele financiare pentru a putea lua măsurile necesare care să crească efectivitatea și eficiența înconsolidarea stabilității financiare și buna funcționare a piețelor financiare.
Pornind de la realitatea înconjurătoare, potrivit căreia digitalizarea devine importantă în ceea ce privește modul de operare și interacțiune a băncilor centrale cu participanții de pe piețele financiare, este evident că una din sursele principale care determină acest trend pentru băncile centrale o reprezintă imensa cantitate de informații necesare, pe baza cărora ele își vor construi și formula politicile și strategiile, putând să înțeleagă mai bine mecanismele și “mașinațiunile“ piețelor financiare.
Pe de altă parte, băncile comerciale investesc în automatizare și inovare parcurgând un proces complex de transformare pentru a beneficia de avantajele competitive generate de acestea.
De asemenea, pentru realizarea unei eficiențe și pentru reducerea costurilor, băncile centrale și băncile comerciale se preocupă de implementarea inovației și a noilor tehnologii și în zona post –tranzactionary, mai ales în zona de risk management și optimizare a garanțiilor și colateralelor. În acest fel, se poate răspunde mai bine cerințelor de reglementare și supraveghere, precum și celor pentru asigurarea unei transparențe pe tot ciclul de tranzacționare.
IV. Tendințe și orientări strategice
Economia României trebuie să treacă serios la o ajustare structurală masivă, bazându-se, în primul rând, pe resursele materiale și umane interne, cu priorități sustenabile și cu accent pe tranziția la o economie verde și la digitalizarea țării, domenii care oferă oportunități numeroase, dar și provocări.
Din acest considerent, este nevoie ca reformele structurale, măsurile legislative și reglementările bancare să ofere condiții de promovare și încurajare a investițiilor legate de digitalizare.
La rândul lor, băncile centrale pot sprijini prin politicile și instrumentele specifice promovarea activității productive și a antreprenoriatului, mai ales în domeniile ce au legătura cu schimbările climatice, economia verde și transformarea digitală.
Ca urmare, banca centrală trebuie să acționeze de pe o poziție de LEADERSHIP pe piețele financiare și, în acest sens, considerăm că poate iniția parteneriate cu firme de Fintech, cu producători de tehnologii avansate, care însă să cunoască specificul unei bănci centrale. De asemenea, să se țină cont de specificul local, de strategia și politicile băncii centrale locale. În stabilirea unor parteneriate, să se pornească de la principiul probat în practică, și anume, că “no one size fits all”
Totodată, trebuie subliniat faptul că, o inclinație și o dependență tot mai mare a băncilor față de digitalizare și noile tehnologii au crescut riscul unor atacuri cibernetice. Devine, astfel, o necesitate obiectivă ca să fie realizate investițiile în cybersecurity, prin tehnologii noi, prin pregătirea profesională și creșterea competențelor personalului implicat, precum și prin asigurarea unei reziliențe acceptabile, în ceea ce privesc riscurile generate de un posibil atac cibernetic. În același context și noile reglementări bancare referitoare la managementul riscurilor, la raportări și la îmbunătățirea guvernanței corporative pot sprijini măsurile de mitigare a acestor riscuri. Menționăm și faptul că, o cuantificare a riscurilor cibernetice este destul de dificilă și parțial valabilă. De aceea, se impune realizarea unei reziliențe sustenabile la nivelul fiecărei institutii pentru a putea “naviga” cu mai mare abilitate prin perioada unui posibil atac cibernetic.
Sistemul de plăți interbancare, incluzând plățile cross-border, are o evoluție de excepție în volum și calitate prin implementarea noilor tehnologii, a digitalizării. Considerăm că, trebuie să acordăm o atenție deosebită viitorului societății TRANSFOND care joacă și va juca un rol important în sistemul de plați din România, având la bază o supraveghere și reglementare în concordanță cu cerințele naționale și europene.
În zona reglementărilor și supravegherii e nevoie de o tranziție bine orientată profesional, care să includă o creștere a competențelor individuale și de echipă, pentru înțelegerea fenomenelor și a implicațiilor acestora, în scopul luării unor decizii în concordanță cu viteza de implementare a digitalizării și a nolilor tehnologii pe piețele financiare.
Urmărirea îndeaproape a deciziilor și implementărilor legate de strategia Comisiei Europene cu privire la finanțarea digitalizării poate și trebuie să sprijine progresul în sectorul financiar prin integrarea și corelarea măsurilor la nivel național cu cele la nivel UE. Aici, includem și activitatea de reglementare și supraveghere a firmelor tehnologice implicate în procesul de digitalizare și transformare digitală.
Stadiul ID este diferit de la o țară la alta, cu sensibilitățile locale, dar în toate cazurile trebuie să se asigure securitatea și protecția informației, chiar în cele mai riscante situații.
Tehnologia nouă trebuie să aducă progres și să îmbunătățească verificarea ID, să colecteze un volum mare de informații, să le distribuie și, în felul acesta, să îmbunătățească “bank’s customer experience“ în ceea ce privește procedurile și reglementările AML.
Este din ce în ce mai evident că, AML risk management nu este posibil fără informații corecte și complete și fără tehnologie care să ne permită să folosim informațiile în beneficiul misiunii și al rolului acestei activități.
Educația financiară promovată de băncile centrale este chemată să-și spună cuvântul și în cazul AML: constatăm că se menține un GAP important între dorința publicului de întărire a luptei împotriva fenomenului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, pe de o parte și acceptarea acestuia de a se conforma regulilor impuse pentru monitorizarea acestuia, pe de altă parte.
Se menține o problemă de rezolvat și anume, apropierea între pozițiile legate de lupta contra spălării banilor și finanțării terorismului concomitent cu întărirea și păstrarea confidentialității informației private. Și aici avem nevoie de o prioritizare în rezolvare până nu ajungem “să ne lovim cu capul de zid“. O colaborare mai strânsă între Guvern, Parlament, banca centrală și sistemul bancar este esențială, ajungându-se la un consens asupra problematicilor ce implică protecția datelor și distribuirea informațiilor.
Digitalizarea trebuie implementată pe baza unei arhitecturi deschise, având capacitate mare de interoperabilitate. Crearea de parteneriate este esențială.
De asemenea, digitalizarea ajută la îmbunatățirea activității de risk management. Dacă ne referim, de exemplu, la raportările cu privire la lichiditatea băncilor, noua tehnologie ajută băncile centrale să aibă acces rapid la poziția de lichiditate a fiecărei bănci, să evalueze situația și să întreprindă măsuri într-o perioadă scurtă (ore și nu zile).
Acumularea informațiilor de pe piețele financiare și distribuirea lor către instituțiile legal abilitate trebuie să fie bine coordonate și transparente. În felul acesta, se realizează dezideratul întăririi încrederii clienților, a întregii piețe, în sistemul financiar, în politicile și instrumentele utilizate. Aici își spune cuvântul și reglementarea și supravehgerea derulate de banca centrală, acestea fiind chemate să realizeze un echilibru între cerința de protejare a clienților și promovarea inovației și a progresului.
Având la bază principiul “același risk, aceeași activitate, aceleași reglementări”, banca centrală se poate menține cu activitatea și deciziile specifice în ritmul lansării și implementării noilor tehnologii și a inovațiilor. Reglementările pe piețele financiare nu trebuie să rămână înghețate pe perioade lungi, ele trebuie să sufere modificări în concordanță cu evoluția și cerințele piețelor financiare, concomitent cu acordarea unei atenții sporite analizei și înțelegerii implicațiilor inovației și a noilor tehnologii asupra pieței, a clienților și a stabilității financiare.
Realitățile zilelor noastre arată că, riscul cibernetic constituie una din sursele principale care generează riscurile operaționale în instituțiile financiare. Banca centrală trebuie să impună sistemului bancar măsuri preventive de întărire a activității de management a riscurilor, de perfecționare a procedurilor interne, precum și de ridicare la nivel superior a competențelor resursei umane salariate. Băncile trebuie să fie suficient de reziliente pentru a putea naviga în siguranță, protejând stakeholderii și menținând funcțiile critice, în perioada de atacuri cibernetice generatoare uneori de întreruperi în activitate.
Când vorbim de emiterea și implementarea unor reglementări și regulamente, la nivelul UE se recomandă aplicarea principiului proporționalității cu privire la riscurile cibernetice, managementul riscurilor, ca și la “third party risk” (acesta din urmă, fiind reprezentat de partenerii instituțiilor financiare care livrează servicii de pe platforme private).
Un rol important, în acest sens, îl joacă asigurarea de risc cibernetic (ce cuprinde o multitudine de riscuri care amenință bunurile firmelor, guvernelor sau persoanelor fizice, pierderile în general incluzând active financiare sau nefinanciare, identități, divulgarea de informații sensibile și întreruperea activităților/afacerii și, nu în ultimul rând, plata amenzilor GDPR). Aceasta a devenit o practică sigură pentru acoperirea riscului rezidual, deoarece pe măsură ce apărarea crește, criminalitatea financiară caută slăbiciunile societății și alege calea cea mai ușoară pentru a încerca să ne distrugă modul de viață.
Tendințele actuale relevă că, Central Bank Digital Currency nu va susbstitui cash-ul din economie. Ambele vor coabita ca instrumente importante de plată.
În perioada următoare, însă, trebuie realizate analize calitative și cantitative pentru a evalua implicațiile pe termen mediu și lung a efectelor diferitelor tipuri de sisteme CBDC asupra stabilității financiare și a implementării politicii monetare, fiabilitatea sistemelor de plăți existente, cu care orice CBDC ar trebui să fie interoperabilă, asigurarea confidențialității consumatorilor, garantarea regimului de combatere a spălării banilor (AML) și sancțiuni și, nu în ultimul rând, dacă costurile acestei schimbări semnificative la sistemul nostru monetar existent ar depăși beneficiile.
Etapa complexă a transformării digitale, parcursă de piețele financiare, impune băncilor centrale să se mențină proactive, “on top of the events”, prin decizii, reglementări și amendamente ale strategiei lor. Sunt domenii multiple ce necesită implicare efectivă și la timp, și anume, inteligența artificială, open finance (perspective și politici), Central Bank Digital Currency, plățile domestice și cele cross-border, instant payments (incluse în European Payments Innitiative). Alinierea și integrarea în dezvoltările de pe piețele financiare europene, ca și cerințele și așteptările pieței interne, crează numeroase oportunități, dar, în același timp, necesită inițiative și investiții importante la nivelul băncilor centrale, ca și identificarea și stabilirea unor parteneriate la nivel național sau cross-border. Repetăm considerentul nostru că, multe dintre aceste obiective și cerințe pot fi soluționate prin dezvoltarea și utilizarea platformei și experienței acumulate de societarea românească TRANSFOND, cu decizii în direcția modificării statutului, obiectivelor și strategiei acestei societăți, în limitele necesare.
De aceea, pentru ca ”dezvoltarea intelectuală a teoriei monetare şi bancare”, ce are efecte serioase asupra evoluţiei economiei naționale, să înregistreze decalaje mai mici față de cea aplicată la nivel european și chiar mondial și să asigure o reziliență acceptabilă în cazul apariţiei unor noi recesiuni economice mondiale, prezumă conturarea și concretizarea premiselor favorabile prin care:
Astfel, managementul identității în metavers este, în opinia noastră, domeniul în care băncile ar trebui să se concentreze, pentru o mai bună gestionare a riscurilor, managementul conformității, protecția datelor și gestionarea fraudei.
În acest sens, apreciem că digitalizarea sectorului bancar trebuie să se realizeze în corelare cu viziunea Uniunii Europene și căile pentru transformarea digitală a Europei până în 2030, pentru a menținere ”busola pentru deceniul digital al UE”, cu accent pe:
Prin raportare la arhitectura constituită în decursul timpului, după Revoluția din decembrie 1989, alături de sistemul național de cercetare – dezvoltare (în cadrul căruia un loc deosebit îl ocupă sistemul de cercetare – dezvoltare de interes național), Reţeaua Naţională pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (ReNITT) poate avea un rol crucial pentru dezvoltarea economică sustenabilă a țării noastre, investindu-se în centre de transfer tehnologic, centre de informaţii tehnologice, incubatoare de tehnologie şi afaceri, respectiv în cele 4 parcuri de ştiinţă şi tehnologie, pentru:
Nicolae Dănilă Ruxandra Rîmniceanu
[1] Companii TECH capabile să reziste concurenței cu SUA și Asia
[2] Memorandum-ul privind Mecanismul pentru elaborarea poziției Guvernului României cu privire la Planul Național de Redresare și Reziliență, https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2021/01/MEMO-11.pdf, accesat la 07.02.2021
Miercuri, 25 mai 2022, Ambasada Portugaliei a organizat conferința intitulată Blue Talks = Bridges to Lisbon. La manifestare au fost invitați să participe reprezentanți ai corpului diplomatic, cadre universitare, reprezentanți ai administrației locale, specialiști în domeniu.
Organizatorii au invitat-o să participe la această conferință pe dna. Prof. dr. ing. Doina Banciu, vicepreședinte AOSR, și pe dl. Prof. univ. dr. ing. Victor Ciupina – Președintele Filialei Constanța a AOSR care a susținut o intervenție în cadrul panelului “Dialog on increasing scientific knowledge and developing research capacity and transfer of marine technology”.
Reprezentanții Academiei Oamenilor de Știință din România au participat la discuții și au arătat disponibilitatea AOSR de a sprijini programe și proiecte privind dezvoltarea durabilă și protecția mediului.
Academia Oamenilor de Știință din România este continuatorul și unicul legatar al Academiei de Știinte din România (1935 – 1948) și al Asociației Oamenilor de Știință din România înființată prin HCM nr. 1012/30 mai 1956, care în 1996 și-a schimbat titulatura în Academia Oamenilor de Știință din România. În anul 2007 a fost adoptată Legea nr. 31-15 ianuarie 2007 privind reorganizarea și funcţionarea AOSR.
Printre membrii de onoare ai ASR s-au numărat următorii laureați ai premiului Nobel (conform Buletinului nr 11.1943 al ASR): Louis de Broglie, Jean Perrin (fizicieni francezi), Max Born, Werner-Karl Heisenberg (fizicieni germani), Paul Sabatier (chimist francez), Hans Fischer, Friedrich Bergius (chimisti germani), Paul Karrer (chimist elveţian) şi George Emil Palade (medic român), membru al AOSR.
Conform evaluării instituționale Scimago/ELSEVIER, bazată pe vizibilitatea științifică internațională a membrilor săi, AOSR ocupă locul 22/România și 775/lume în clasamentul instituțiilor de cercetare și învățământ superior.
AOSR 2022 | Concept & Design by © Mobile Media
