Academia Oamenilor de Știință din România

Acasă Blog Pagina 48

LANSARE DE CARTE: “Examinarea clinică în Otorinolaringologie”

VALENŢELE FEMINITĂŢII – Dr. dr. med. Horia Mocanu, medic primar O.R.L.

ISQUA AND QUALITY MANAGEMENT FROM ROMANIA

VALENŢELE FEMINITĂŢII – Dr. Peter Lachman, CEO ISqua

Cercetarea științifică sub semnul excelenței, premiată de Academia Oamenilor de Știință din România

În data de 24 septembrie 2020, Academia Oamenilor de Știință din România a acordat premiile anuale pentru cele mai importante realizări obținute în domeniile cercetării științifice. În această ediție, în urma unei riguroase selecții, au fost decernate premiile pentru anul 2018. Gala de premiere s-a desfășurat în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, în prezența unui public restrâns, format din premianți și reprezentanți ai AOSR, cu respectarea condițiilor de siguranță și protecție impuse de starea de alertă. Ca și la edițiile anterioare, premiile au avut o valoare strict onorifică, fără a implica o componentă pecuniară, reprezentând un act de recunoaștere și evidențiere a valorii în știință și cercetare.

În debutul evenimentului, a fost decernată DIPLOMA DE EXCELENȚĂ Dlui Prof. univ. dr. ing. DAN ŞCHIOPU, Membru Titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în semn de omagiu pentru bogata activitate ştiinţifică şi academică, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani.

În cadrul SECȚIUNII ȘTIINȚE MILITARE, au fost acordate două premii: Premiul MAREȘAL CONSTANTIN PREZAN lui Florian TUCĂ, Cristache GHEORGHE, Eugen SITEANU pentru cartea Monumente și însemne memoriale dedicate eroilor români din Marele Război de Reîntregire Națională, Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Bucureşti, 2018 și Premiul VALENTIN ARSENIE lui Gheorghe BOARU, Iulian Marius IORGA pentru cartea Securitatea sistemelor informaționale militare, Editura Universităţii de Apărare Naţională „Carol I”, București, 2018.
Secțiunea ȘTIINȚE MATEMATICE a acordat Premiul DIMITRIE POMPEIU lui Constantin P. NICULESCU și Lars-Erik PERSSON pentru cartea Convex Functions and Their Applications, CMS Books in Mathematics vol. 23, xvii + 415 pp, Springer International Publishing AG, 2018.
În cadrul SECȚIUNII ȘTIINȚE FIZICE, a fost decernat Premiul ŞERBAN ŢIŢEICA lui Dumitru MIHALACHE, Virgil BĂRAN, Bogdan CONSTANTINESCU, Onuc COZAR, Dan DASCĂLU, Alexandru I. NICOLIN, Aureliu SĂNDULESCU pentru lucrarea The Founders of Modern Physics in Romania as Seen from the Archive of Revue Roumaine de Physique, publicată în Romanian Journal of Physics, vol. 63, 113 (2018), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018.
Secțiunea Științe Tehnice a acordat trei premii: Premiul HERMANN OBERTH lui Tudor DEACONESCU pentru cartea Pneumatică aplicată, Editura Lux Libris, Braşov, 2018, Premiul MARTIN BERCOVICI lui Mircea IGNAT pentru cartea Initiation into the Scientific Research, Editura Electra, Bucureşti, 2018 și Premiul GOGU CONSTANTINESCU lui Radu CORNESCU pentru cartea Arh. Victor Ștephănescu între stilul național și modernism, Editura „Andrei Şaguna”, Bucureşti, 2018.
SECŢIUNEA ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI: Premiul ŞTEFAN ODOBLEJA lui Ruby SRIVASTAVA (editor) pentru cartea Recent Development in Optoelectronic Devices și dnei Andreea Rodica STERIAN pentru capitolul “Nonlinear Dynamics in Optoelectronic Structures with Quantum Well”, Editura IntechOpen, 2018.
Două premii au fost decernate de SECŢIUNEA ŞTIINŢE ISTORICE ŞI ARHEOLOGICE: Premiul ANDREI OŢETEA lui Ioan CRISTESCU, Mireille RĂDOI, Adina BERCIU DRĂGHICESCU pentru cartea Eroinele României Mari. Destine din linia întâi, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2018 și Premiul AURELIAN SACERDOŢEANU lui Laurenţiu-Ştefan SZEMKOVICS pentru cartea Documente de la Constantin Brâncoveanu referitoare la Mănăstirea Brâncoveni și la localități din județele Olt și Romanați (1688-1713), Editura Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, Slatina, 2018.
Tot două premii a acordat și SECŢIUNEA ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE, SOCIOLOGIE: Premiul ANGHEL RUGINĂ, Alina Mihaela DIMA (editor) pentru cartea Doing Business in Europe: Economic Integration Processes, Policies, and the Business Environment, Springer International Publishing AG, 2018 și Premiul TUDOR POPESCU dnei Verginia VEDINAŞ pentru Tratat teoretic şi practic de drept administrativ, Vol.I-II, Editura Universul Juridic, București, 2018. Premiul CONSTANTIN NOICA al Secțiunii Filosofie, Teologie şi Psihologie a fost obținut de Adrian GORUN pentru lucrarea Pedagogie si doctrine pedagogice, Editura Universitaria, Craiova, 2018.
Trei premii a acordat SECŢIUNEA ŞTIINŢE ISTORICE ŞI ARHEOLOGICE: Premiul GHEORGHE BUZATU lui Valeriu AVRAM, Marius-Adrian NICOARĂ pentru cartea În zbor, spre Marea Unire, Editura Alpha MDN, Buzău, 2018; Premiul GRIGORE GAFENCU lui Iulian RUSANOVSCHI pentru cartea Războiul monumentelor. Soarta monumentelor din Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria din perioada 1918-1944, Editura Cu Drag, Chişinău, 2018; Premiul DIMITRIE CANTEMIR lui Ioan VLAD pentru lucrarea Braşovul şi Marea Unire, Vol.I-III, Editura Pastel, Braşov, 2018.

În cadrul Galei de premiere 2020, prof. univ. dr. ing. Adrian BADEA, președintele AOSR, a declarat: „Academia Oamenilor de Știință din România rămâne consecventă crezului său conform căruia educația, știința și cultura sunt factorii modernizării și dezvoltării țării, pilonii destinului ei european. Este principiul fundamental al Academiei noastre, în baza căruia și-a desfășurat activitatea de la înființarea ei, în 1935, până astăzi. Și anul acesta, în urma unui proces de selecție realizat pe criterii exigente și obiective, AOSR a ținut să premieze rezultatele remarcabile din domeniile cercetării științifice ca un mod de apreciere a eforturilor și performanțelor realizate de cercetători. Avem convingerea că, prin recunoașterea valorii, prin promovarea meritocrației, la nivel extins în societatea românească, în special prin încurajarea tinerilor talentați în ariile științei și cercetării, vom reuși să contribuim la progresul european al țării.”

Biroul de Comunicare și Relații Publice al Academiei Oamenilor de Știință din România
(Contact: comunicare.aosr@gmail.com)

Conferinţa E-HEALTH PRIN MEDIQAPP, UN SISTEM MEDICAL FUNCȚIONAL

VALENŢELE FEMINITĂŢII – Jr. Drept medical Adriana Manolache

Cum va arăta anul școlar? Dar cel universitar?

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

La ambele întrebări din titlu – cum vor arăta anul școlar și anul universitar? – răspunsul, până în acest
moment, este unul de neacceptat: nu știm! Pandemia de coronavirus a răscolit deja finalul de an școlar
2019-2020, și este limpede că trebuie să „negociem” un mod de viață cu acest virus. Prin urmare, una
dintre prioritățile de pe agenda autorităților ar trebui să fie organizarea noului an școlar și universitar.
Orice scurt-circuit al procesului de educație va produce efecte grave în viitor. Desigur, trebuie pornit de
la două premise: virusul există, iar școala nu se poate întrerupe! De aici încolo, trebuie analizat fiecare
capitol, fiecare aspect care determină continuarea procesului de învățare, dar și respectarea standardele
de calitate ale acestuia.

Pandemia nu a produs doar o modificare a modului de întâlnire a elevilor sau studenților cu profesori şi
cu materia de studiu. Componenta online a devenit mult mai mare decât până acum, iar dintr-un punct
de vedere, acest fenomen are avantajele sale. Acomodarea cu tehnologia, dotarea cu calculatoare,
laptopuri sau tablete este un progres pe care, iată, l-am realizat într-un timp relativ scurt. Acomodarea
poate dura mai mult, dar este benefică atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Există însă câteva
probleme care nu se pot rezolva online. Unele țin de dimensiunea educațională, altele au o componentă
socială puternică. Ambele perspective sunt încă în stare incipientă de draft de proiect, deși autoritățile
ar fi trebuit la această oră să aibă rezolvarea legiferată.

Şcolarii cei mici nu pot învăţa să deseneze bastonaşe online!
Ei au nevoie de învățătoare sau de învățător. Nu mă refer doar la dispoziția emoțională a primilor ani de
școală, dar și la faptul că sunt chestiuni care nu pot fi rezolvate online. Prin urmare, cei mici trebuie să
meargă la școală. Dar regulile sanitare trebuie respectate, prin urmare, nu mai pot exista clase cu 30 de
elevi. Cum se rezolvă o astfel de problemă? Dacă vin la școală la ore diferite, avem alte două probleme
mari. Prima: nu sunt destui învățători. Nimeni nu îi poate obliga pe dascăli să lucreze în două ture
consecutive. Și dacă elevii mai mari vor învăța online, cei mici vor putea fi împărțiți în mai multe clase.
Dar avem din nou problema numărului de învățători. A doua ține de programul părinților. Aceștia merg
la serviciu dimineața și își duc copiii la școală. Dacă însă copiii vor merge la școală de la prânz, cine stă cu
ei acasă până atunci și cine îi duce la școală? Ministerul Educației lucrează, se pare, la o propunere de
lege prin care unul din părinți poate sta acasă, dar va fi retribuit mai puțin, cu 75% din salariu. În
condițiile economice tot mai grele, este greu de crezut că vor fi părinți care să renunțe la un salariu
întreg.
Ce facem cu copiii? Cum va proceda guvernul, care s-a încurcat în achiziția de măști… ?
În aceeași ordine de idei, știm cu toții că școala este obligatorie, dar ce se va întâmpla cu acei părinți
care vor refuza, din cauza pericolului de infectare sau de transmitere a infecției în familie, către părinți
sau bunici, să își ducă copiii la școală? Mi-e greu să cred că îi poate obliga vreo lege pe acești părinți să
acționeze împotriva a ceea ce ei consideră vital pentru familiile lor.
Pe de altă parte, dacă este să vorbim despre școala online, avem o altă mare problemă. Statisticile
oficiale arată că o treime dintre elevi nu au laptopuri, tablete, telefoane inteligente (în ultimă instanță,
se poate apela și la acest instrument, deși nu îl recomand deloc ca medic – de la radiațiile specifice, până
la dimensiunea literelor, sunt foarte multe probleme) sau acces la internet. Ce facem cu acești copii?
Cum va proceda guvernul, care s-a încurcat în achiziția de măști pentru persoanele defavorizate (licitația
a fost contestată, după cum spune premierul Ludovic Orban), care trebuie să găsească formule valide de
achiziție grabnică a acestor instrumente de comunicare de la distanță?

Probleme similare se regăsesc și în învățământul liceal și în cel universitar. Da, este mai ușor de lucrat
online cu elevi de liceu sau cu studenți decât cu elevii din clasele mici. Dar sunt o serie de facultăți –
inclusiv medicina! – care nu pot să mute în mediul online întregul proces de învățământ. Partea practică
de studiu este obligatorie. Iar acest lucru înseamnă acces direct la cursuri și seminarii și mai ales la
lucrările practice. La fel de adevărat este faptul că elevii mari și studenții pot purta mască și se pot
conforma regulilor mai ușor decât cei mici, care sunt mult mai greu de controlat. Dar problemele rămân.
Aveam nevoie de transparență ca de aer.

Am expus o parte din problemele pe care pandemia de coronavirus le-a ridicat în zona educației. Mai
sunt și altele, care țin de administrarea concretă a școlii, de dezinfectare, de construirea de paravane din
plexiglas etc. (Nu „PEPSI-glas” cum s-a pronunţat recent doamna Ministru al Educţiei – n.r.). Probleme
multe și pentru care factorii diriguitori ar fi trebuit deja să pregătească soluții. A trecut mult timp și deja
suntem în întârziere. Pentru a nu înregistra niciun fel de deficit în ceea ce numim procesul educațional,
situația noului an școlar trebuia dezbătută la un nivel larg. Școli, profesori, asociații de părinți, medici
pediatrii, primari, responsabili din inspectoratele județene și din minister ar fi trebuit să poarte un dialog
permanent și deschis tuturor. Aveam nevoie de transparență ca de aer. Aveam nevoie să știm cum au
rezolvat alte țări acest tip de problemă.

Ca profesor universitar și conducător de doctorate, pot să spun că maniera de lucru a autorităților
centrale este deficitară. Nu poți să stabilești în cerc închis direcții și măsuri din acest domeniu sensibil.
Nu poți doar să anunți, din când în când, că „evaluezi și analizezi” undeva într-un turn de fildeș, de parcă
ai fi deținătorul adevărului absolut. Din păcate, așa cum suferă economia și agricultura, așa va suferi și
acest domeniu vital pentru viitorul nostru: educația. Dar ca să înțelegi complexitatea acestei probleme,
trebuie ca tu însuți să ai carte.

Orice greșeală, orice ezitare poate costa mai mult decât un an școlar. Un cost cât o generație!
Din păcate, clasa politică a ultimilor 30 de ani a fost prea puțin consacrată studiului și educației. Oameni
cu C.V.-uri minore sunt în funcții de decizie și nu știu ce au de făcut. Dacă ratăm anul școlar, vom pune în
pericol pe acești tineri și pe acești copii. Îi vom condamna să rămână cel mult mediocri și îi vom pune în
situația de a-i admira exact pe cei care acum sunt vedete analfabete la televizor pentru fărădelegile
săvârșite. Nu acest lucru ne dorim pentru ei, nu acest lucru dorim pentru România. Doar prin educație
vom putea ieși din marele exercițiu de admirație față de clanurile de interlopi, față de mașinile de lux
obținute prin cine știe ce așa-numite „combinații”. Numai prin educație avem viitor! De aceea, fac un
apel către conducătorii și administratorii școlii românești, de toate felurile și de toate nivelurile, să se
implice cu toată energia pentru a nu permite degradarea învățământului românesc. Orice greșeală, orice
ordin greșit, sau orice ezitare poate costa mai mult decât un an școlar. Un cost cât o generație!

Conferinţa MANAGEMENTUL SERVICIILOIR SOCIALE ȘI DE SĂNĂTATE

VALENŢELE FEMINITĂŢII – Dr. Geanina Florina Şeicaru

Conferinţa SĂNĂTATEA CREIERULUI ÎN SECOLUL XXI

VALENŢELE FEMINITĂŢII – Conf. univ. dr. Carmen Adella Sîrbu

O pandemie a ostilității și distrugerii

Prof. univ. dr. doc. Alexandru-Vladimir Ciurea, Membru A.O.Ş.R.

Cel mai ușor lucru este să distrugi ceva, orice: o statuie, un simbol, o mașină (dacă este a o mașină a poliției, cu atât este mai „sănătoasă” distrugerea), un magazin, etc. Dacă după ce vitrinele magazinului sunt țăndări, marfa poate fi furată, cu atât distrugerea este mai „serioasă”. Amploarea evenimentelor încărcate de ostilitate este tot mai mare și se întinde în „lumea civilizată”. Uciderea lui George Floyd de către un polițist mai mult decât zelos a fost scânteia care a aprins nemulțumirile lumii.

George Floyd a devenit un simbol, deși viața lui nu a fost un model pentru nimeni.

Departe de mine gândul de a contesta în vreun fel nedreptatea care se citește cu ochiul liber în acțiunea polițistului care l-a ucis pe acest om. Și tot departe de mine gândul de a dezaproba manifestațiile de protest față de brutalitatea poliției. Rasismul este o plagă, lumea este datoare să atragă atenția și să militeze împotriva discriminării de orice fel. Dar consider mult prea exagerate violențele, fanatismul unor manifestanți și, mai ales, dorința de a șterge din istorie orice amintire a unor vremuri sau personaje ale căror fapte, săvârșite acum multe sute de ani, nu se potrivesc cu viziunea despre lume a celor de azi. Și ne răzbunăm pe monumente și statui. De ce?

Contradicțiile pot fi constructive atâta vreme cât nu derapează și devin conflicte!

Dar constatăm cu toții că societatea omenească preferă să se descarce de energia nemulțumirii prin conflicte acute. În opinia mea, sunt doi factori care favorizează acest tip de manifestare: nedreptatea socială și lipsa de educație și cultură. Nedreptatea socială este simplu de explicat: o mică parte a oamenilor (5%, după unii economiști) controlează 95% din bogățiile planetei. Iar lipsa de educație (și de cultură) a devenit parte a firescului din mai multe motive. Unul ar fi legat de accesul impresionant la informații datorită evoluției fantastice a tehnologiilor. Acest lucru a limitat activitatea cerebrală la accesul la butoanele computerului. Nu mai trebuie să știi nimic, trebuie să știi să cauți pe Google, de exemplu : aici aflam totul, chiar si cele mai complicate boli si tratamentele lor complexe. Deci, nu mai citim și nu mai gândim. Cel de-al doilea lucru la care vreau să mă refer este faptul că „pachetul” despre care vorbeam (nedreptate și lipsă de carte) se suprapune peste democrația înțeleasă ca formă de viață și de exprimare fără limite sau constrângeri. Și atunci fiecare individ va acționa exclusiv pentru a-și satisface dorințele proprii ignorând și desființând norme și reguli. Oricine poate emite gânduri pe platformele de socializare, chiar dacă este agramat și chiar dacă nu are dreptate. Dreptate din ce punct de vedere, ați putea întreba? Din punctul de vedere al gândirii educate și al comportamentului social civilizat, aș răspunde printr-o propoziție scurtă.

Starea de conflict este omniprezentă și în România.

O să spuneți că România nu are o problemă mare legată de rasism sau de orice fel de discriminare. Este adevărat, nu în sensul în care o au Statele Unite ale Americii sau alte țări din Europa. Dar comunitatea rromă și problemele acesteia nu pot fi ascunse sub covor. Nici inegalitățile sociale nu pot fi ignorate. România este un paradis al averilor dobândite cu ușurință, fără prea multă muncă, prin mijloace necinstite. Nu vorbesc aici, să ne înțelegem, de antreprenorii onești. Vorbesc despre „modelele” cu mașini scumpe și săbii la bord care controlează comunitățile sărace. „Modele” care arată că există o cale mai scurtă pentru a deveni prosper decât munca sau școala. Le vedem, cresc sub ochii noștri, iar sărăcia – care produce frustrare și nemulțumire socială – face generațiile tinere insensibile la formatul clasic al devenirii. De ce să mai învăț dacă „Dorel” cu șapte clase are tot ce îi trebuie prin trafic de droguri, mașini sau „pipițe”?

Constrângerile stării de urgență și a stărilor de alertă au stârnit și mai mult ostilitățile sociale.

În această perioadă în care drepturile oamenilor au fost restrânse din cauza pandemiei starea de neliniște, spaimele fiecăruia și ale fiecărei familii s-au accentuat. Pe bună dreptate, autoritățile au reacționat destul de confuz, reparând decizii pe care le luaseră doar cu o zi înainte, pentru că nu știa nimeni cu ce ne confruntăm. Le acord circumstanțe atenuante. Dar, concomitent cu măsurile de limitare a mișcării societății, s-a văzut limpede nivelul de incompetență al unor politicieni, miniștri sau nu. Dacă un ministru vorbește greșit românește, se pune întrebarea: cum a ajuns ministru? În acest registru există nenumărate exemple, nu insist asupra lor. Ceea ce vreau să spun este că modelul ministrului agramat se suprapune peste modelul șefului de clan, iar oamenii fie vor alege un drum scurt în viață pentru a dobândi putere sau bani, fie se vor retrage și mai mult în ei înșiși. Iar tineretul studios și educat va emigra. Se compromite astfel ideea de comunitate. Pacea socială dispare. Iar Guvernul deschide sălile de jocuri de noroc și menține teatrele, conferințele, audițiile, sălile de concerte închise pentru că, într-o epocă a ostilității, norocul înlocuiește cu ușurință munca, cultura și educația!

Academia Oamenilor de Știință din România condamnă cu fermitate minciuna, denigrarea și manipularea îndreptate împotriva sa și a mișcării academice românești

0

În ultima perioadă, au apărut în mass-media unele articole denigratoare la adresa Academiei Oamenilor de Știință din România. Concepute în mod evident cu sensul de a denigra, calomnia și discredita, acestea vehiculează informații false ori trunchiate, ceea ce are ca efect inducerea în eroare și manipularea opiniei publice. Pe lângă disprețul față de adevăr, textele se remarcă printr-o abordare joasă, degradantă, obiectivată prin termeni nedemni pentru nivelul intelectual, proprie mai degrabă presei de scandal. Articolele în cauză își exercită calomniile nu numai la adresa Academiei Oamenilor de Știință din România, ci față de întreaga mișcare academică din România, în care intră, înainte de toate, Academia Română și academiile de ramură. Unul dintre acestea lansează la adresa Academiei Române o serie de judecăți de „valoare” profund neîntemeiate, injuste și calomnioase. În fața acestor materiale, Prezidiul Științific al Academiei Oamenilor de Știință din România face o serie de precizări punctuale pentru corecta informare a opiniei publice.

Instituția care astăzi poartă numele Academia Oamenilor de Știință din România a fost fondată în anul 1935, la 29 martie, de un grup de oameni de știință, în frunte cu ilustrul profesor și ministru al instrucțiunii publice, medic chirurg și întemeietor de școală medicală, Dr. Constantin Angelescu, sub numele Academia de Științe din România (ASR). ASR a fost înființată nu ca o alternativă la Academia Română, ci ca o instituție complementară, din necesitatea obiectivă de a se crea un spațiu mai cuprinzător de manifestare pentru cercetarea științifică, dată fiind structura fixă, limitată numeric a Academiei Române. De altfel, din structurile ASR, au făcut parte și membri ai Academiei Române și alte personalități ale științei și culturii românești, între care scriitori de marcă, savanți, profesori universitari etc. Între membrii de onoare ai ASR, s-au numărat și șapte laureați ai Premiului Nobel în domenii fundamentale ale științei. După o serie de transformări în cursul unei istorii vitrege, de-a lungul jumătății de veac de regim comunist, instituția s-a redefinit în anii ’90, a funcționat ca Academia Oamenilor de Știință din România, noul ei statut juridic fiind consacrat prin Legea Nr. 31 din 15 ianuarie 2007.

O precizare fundamentală: în linia misiunii ei primordiale, definite de fondatorii interbelici, Academia Oamenilor de Știință din România nu și-a propus niciodată și nu-și propune să fie o alternativă la Academia Română ori să o substituie pe aceasta. După cum se precizează în Legea de înființare și în Statut, AOSR recunoaște Academia Română drept cel mai înalt for de știință și cultură al României. Sensul existenței AOSR, în continuitatea ASR, în calitate de „continuator și unic legatar” (conform Legii), și a unei tradiții de aproape un secol, este de a constitui un spațiu academic complementar al creației științifice, destinat cercetării științifice de vârf, profesorilor universitari și oamenilor de știință. Termenul „Academie” din titulatură exprimă apartenența la spațiul academic și de cercetare românesc, și, nicidecum, vreo aspirație de substituire instituțională. De altfel, în buna tradiție a Academiei de Științe din România, din anii ’30, și AOSR cuprinde în structura ei actuală membri ai Academiei Române, ceea ce exprimă o relație de colaborare și complementaritate academică. Menționăm ca toți președinții Academiilor de ramură importante (Academia de Științe Tehnice din România – ASTR, Academia de Științe Agricole și Silvice – ASAS, Academia de Științe Medicale – ASM) sunt membri AOSR. Președinții Academiei Române Radu Voinea și Valentin-Ionel Vlad au fost, de asemenea, și membri ai AOSR.

Încă o precizare necesară: prin Legea de constituire a AOSR, membrii acesteia nu pot purta titlul de „academician”, așa cum în mod fals se vehiculează în unele materiale de presă, ci pe acela de „membru al AOSR”. Este încă o probă, pe de o parte, a corectei poziționări a AOSR față de Academia Română – forul tutelar al academismului românesc, instituție fundamentală care a construit cultural și științific România Modernă – și, pe de altă parte, a dezinformării și manipulării opiniei publice de anumiți autori și anumite medii.

Accesul în Academia Oamenilor de Știință din România se realizează printr-un proces de selecție riguros în baza îndeplinirii de către candidați a unor criterii științifice exigente. Această politică a selecției, pe bază de valoare și merit individuale, practicată  încă de la înființarea instituției, asigură un standard înalt de calitate al instituției prin valoarea celor care o compun. Între membrii AOSR, din cele 13 secții științifice, se află personalități științifice de prestigiu, cu realizări remarcabile, recunoscute pe plan național și internațional. Valoarea și recunoașterea membrilor AOSR sunt certificate și prin numărul lucrărilor ISI, prezența în baze de date internaționale, prin citări și prin indicele Hirsch.

Academia Oamenilor de Știință din România este o instituție destinată, prin misiune, prin Lege și prin Statut, cercetării științifice de elită, științei și educației. Acestei misiuni, instituția îi dedică întreaga sa activitate, care constă dintr-un program de cercetare-dezvoltare anual, din conferințele științifice de primăvară și de toamnă, din proiecte de cercetare științifică, studii, cercetări și comunicări științifice prezentate la manifestări naționale sau internaționale, proiecte editoriale, dezbateri, acțiuni și inițiative pentru încurajarea tinerilor în orientarea către domeniile științei și inovării. Programul de cercetare-dezvoltare al AOSR din anul 2019 a constat din 23 de proiecte de cercetare desfășurate prin secții, care s-au concretizat în peste 40 de articole cotate ISI sau indexate în alte baze științifice internaționale.

Privitor la valoarea și recunoașterea activității științifice sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, prestigiosul clasament internațional SCIMAGO-Elsevier – care evaluează la nivel mondial universitățile și institutele de cercetare – situează AOSR pe locul 8 în rândul instituțiilor de cercetare din România. De menționat că, în acest clasament internațional, în primele 800 de poziții în  lume, din structurile noastre academice, apar doar Academia Română (locul 676) și AOSR (locul 794), cu toate că AOSR a beneficiat în fiecare an doar de sume cuprinse între 2-3% din totalul fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finanțarea academiilor înființate prin lege, iar în acest an nu are nicio finanțare bugetară.

Pe lângă activitatea științifică, peste 150 de membri ai AOSR, prin funcțiile în care au fost aleși de colegi (rectori, prorectori, președinți, directori de departament sau de școli doctorale, directori de institute sau de alte structuri de cercetare), și-au adus o contribuție importantă la dezvoltarea învățământului superior și a cercetării științifice din România.

O ultimă precizare: se reiterează în mod aberant așa-numita „afiliere politică” a Academiei Oamenilor de Știință din România, în speță apropierea acesteia de anumite partide politice. Este tot o formă obsesivă și grosolană de dispreț față de adevăr și de manipulare a opiniei publice. Prin misiune, prin Legea de înființare și Statut, AOSR este o instituție apolitică, al cărei unic obiect de activitate (așa cum se precizează mai sus) îl constituie cercetarea științifică. Această identitate instituțională programatică nu poate determina însă constrângerea membrilor de a nu avea o opțiune politică, exprimabilă inclusiv prin afilierea la o organizație politică. Interzicerea implicării politice individuale este neconstituțională și ține de regimurile totalitare. Afilierea politică a unora dintre membrii AOSR privește însă mai multe partide politice, ceea ce, în mod fundamental, semnifică respectarea libertății conștiinței și a pluralismului democratic. Dincolo de opțiunea individuală, în cadrul instituțional al AOSR, nu se face politică.

Precizările de mai sus au sensul de a contribui la restabilirea adevărului, prin promovarea informației corecte, din respect pentru lege, pentru valorile moralei, pentru principiile deontologiei jurnalistice și, nu în ultimul rând, pentru opinia publică. În continuare, Academia Oamenilor de Știință din România își rezervă dreptul de a recurge la toate căile legale pentru apărarea adevărului și a imaginii sale.

Prezidiul Științific al Academiei Oamenilor de Știință din România