Academia Oamenilor de Știință din România

Acasă Blog Pagina 8

Aur pentru AOSR la Worldinvent Singapore 2024

0

În perioada 9 -11 Iulie 2024 s-a desfășurat fizic Salonul de Invenții WorldInventSingapore 2024 (WoSG), la care a participat și Profesorul Augustin SEMENESCU de la Facultatea Știința și Ingineria Materialelor –Politehnica București, membru corespondent AOSR, Secția de Științe Tehnice, care a fost nominalizat Keynote Speaker (“Innovation. A path for future jobs”), dar și ca membru al Juriului International WorldInvent Singapore 2024 (WoSG), conform invitației primite din partea d-lui TAN Wei Kok, Chairman of WorldInvent Commitee, President of IDEA, https://worldinvent.com.

La această competiție, la care au participat concurenți din 11 țări: Thailand, Taiwan, China, Indonezia, Philippines, Romania, Singapore, Saudi Arabia, Morroco, Serbija, Korea, Profesorul Augustin SEMENESCU, în urma deliberării Juriului Internațional, a obținut 2 Medalii de Aur din partea Expoziției, 1 Trofeu și 2 Medalii de Aur din partea delegației NRCT Thailand, 1 Trofeu și 2 Medalii de Aur din partea delegației Taiwan, iar Profesorul Augustin SEMENESCU a primit Diploma de Apreciere pentru prestația ca membru al Juriului Internațional și Diploma de Apreciere și Trofeu pentru prestația de Keynote speaker. Din partea European Academy of Science Belgrade, Profesorul Semenescu a obținut CHARTER OF EXCELLENCE.

Prof. univ. dr. ing. ec. mat. Augustin Semenescu, membru corespondent AOSR, Secția de Științe Tehnice – „Doctor Honoris Causa”, Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu

0

Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, a conferit joi, 28 iunie 2024, titlul de „Doctor Honoris Causa” domnului Prof. univ. dr. ing. ec. mat. Augustin Semenescu, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România, Secția de Științe Tehnice și Prodecan al Facultății de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica din București (UNSTPB), pentru contribuțiile remarcabile și rezultatele științifice de excepție în domeniile inventicii, inovării și al transferului tehnologic.

Primesc acest înalt titlu cu mare onoare și recunoștință și doresc să adresez sincere mulțumiri comunității academice a Universității Constantin Brâncuși din Târgu-Jiu. ”Nu am vrut să sculptez pasărea, am vrut să sculptez zborul” spunea Brâncuși. La fel și noi, avem misiunea sfântă de a sculpta zborul viitoarelor generații de oameni de știință care vor duce, cu mândrie, numele țării noastre pe cele mai înalte culmi. Vă promit să duc mai departe flacăra cunoașterii și excelenței în toate activitățile mele, ca ambasador al valorilor academice, al inovației și al cercetării românești”, a declarat profesorul Augustin Semenescu.

Academia Oamenilor de Știință din România celebrează Ziua Imnului Național

0

De Ziua Imnului Național, 29 iulie, Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă recunoștința față de generațiile care au construit România Modernă, aducându-și omagiul făuritorilor de istorie și de destin. Imnul Național a fost întotdeauna simbolul devenirii românești, care a mobilizat conștiințele într-o amplă sinergie națională, vârful de lance al evoluției europene a țării. Urmând mesajul Imnului național, generațiile de azi trebuie să-și mobilizeze voința și energia în direcția construirii României de Mâine, o țară prosperă și puternică în Uniunea Europeană și în lume.

Academia Oamenilor de Știință din România celebrează Imnul ca pe un simbol al identității naționale în Spațiul European al Unității în Diversitate și contribuie, în sensul mesajului lui, lăsat ca un testament de înaintași, la edificarea prin educație, știință și cercetare a României Cunoașterii.

Conferința Vasile Pușcaș: „Istoria și menirea istoricului azi” @ Grădina Academiei Române – Cluj-Napoca

0

Luni, 29 iulie 2024, începând cu ora 18.00, are loc conferința „Istoria și menirea istoricului azi”, pe care prof. univ. dr. Vasile Pușcaș o va susține în Grădina Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca (Str. Republicii 9). Aceasta va fi urmată de lansarea recentelor volume ale istoricului: „România și lumea în schimbare”„Românii în Uniunea Europeană” și „Istoria din cotidian”, publicate de Editura Școala Ardeleană în Colecția Istorie contemporană.

Prezintă: Marius Bojiță, Daniel Săuca, Vasile G. Dâncu
Amfitrion: Acad. Doru Pamfil

Organizatori: Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Academia Oamenilor de Știință din România, Fundația Transilvania Leaders, Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) și Editura Școala Ardeleană.

Pediatria din Republica Moldova și România – Optimizarea calității vieții copiilor

Optimizarea calității vieții copiilor în domeniul pediatriei este un obiectiv esențial atât pentru Republica Moldova, cât și pentru România. Ambele țări investesc în dezvoltarea sistemelor de sănătate pentru a asigura îngrijirea adecvată a copiilor și pentru a promova o creștere și dezvoltare sănătoasă a acestora. În Republica Moldova, sistemul de sănătate suferă încă de pe urma problemelor financiare și de infrastructură. Cu toate acestea, guvernul Republicii Moldova și organizațiile internaționale lucrează împreună pentru a îmbunătăți accesul la serviciile medicale pentru copii și pentru a asigura educație și prevenire în domeniul sănătății. În România, s-au făcut progrese semnificative în ceea ce privește accesul la îngrijirea medicală pediatrică, însă există încă provocări în ceea ce privește distribuția inegală a resurselor și calitatea serviciilor în diferite regiuni ale țării.

Pentru ambele țări, optimizarea calității vieții copiilor în domeniul pediatriei implică următoarele aspecte cum ar fi accesul la îngrijire medicală de calitate, educație și prevenire, dezvoltarea infrastructurii și a resurselor umane, sisteme de monitorizare și evaluare și implicarea comunității și a familiilor.

Evoluția la feminin

Știința depinde de viziunea cercetătorilor. Iar până relativ recent, la scară istorică femeile erau foarte rare în cercetare. Darwin și Wallace au creat teoria evoluției prin selecție în epoca victoriană, o perioadă dominată de tradiții. Deși Wallace s-a declarat apoi socialist și s-a dovedit un aliat al mișcării de eliberare a femeilor, iar Darwin a scris cartea ”The Descent of Man” care a pus accentul pe selecția sexuală, apanajul femelelor în evoluție, din paradigmele evoluționiste apărute ulterior perspectiva feminină a lipsit. În ultimul timp, cercetătoarele și filosoafele științei încep să-și pună amprenta asupra acestor idei. Cercetătoarele evoluționiste pot lucra la ajustarea vechilor paradigme, la apariția altora noi, ceea ce ar trebui să contribuie la dezvoltarea științei.

Cum apar sexele în natură? Ce este femininul și masculinul în natură? Ce rol au? Dar mai ales cum se poate interpreta evoluția din punctul de vedere al femeilor?

Simpozionul „Slove Muscelene” – Ediția a XVI-a, 18 iulie 2024, Câmpulung Muscel

0

Academia Oamenilor de Știință din România, prin Institutul de Cercetări Avansate Interdisciplinare „Constantin Angelescu” (ICAI), împreună cu partenerii: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București, Muzeul Național al Literaturii Române, Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov, Fundația Universitară „Carol I” și Asociația DigiLib Muscel organizează a 16-a ediție a simpozionului „Slove Muscelene” cu tema „The citizens and new technologies”.

Ediția din anul acesta marchează 16 ani de la inițierea unei manifestări științifice naționale, devenită în timp internațională, și care se va desfășura în sistem hibrid, prin prezența fizică la Câmpulung Muscel, Complex Ceramus Câmpulung (Str. Gruiului nr 2, 115100 Câmpulung, România) și cu participare online pentru alți invitați din țară și străinătate (Franța, Croația, Cipru, Suedia, Portugalia și Republica Moldova).

Ca și în edițiile precedente, la eveniment sunt invitați academicieni, profesori universitari, cercetători, istorici, informaticieni, directori ai marilor biblioteci, editori și companii care activează în domeniu, care vor evoca importanța transformării digitale în biblioteci și alte instituții de cultură.

Manifestarea semnifică și păstrarea tradiției „Slove Muscelene”, începută cu 16 ani în urmă, la care au participat numeroase personalități, precum vicepreședintele Academiei Române și rectori de universități, directori de mari instituții și cercetători de prestigiu în biblioteconomie, istorie, informatică.

Menționăm că întreaga manifestare a fost și este susținută financiar exclusiv de către organizatori.
Informații despre edițiile simpozionului „Slove Muscelene” se pot găsi pe site-ul  http://www.digilibmuscel.ro/.

Vă adresăm invitația de a vă alătura demersului nostru cultural și științific și de a participa la lucrările simpozionului „Slove Muscelene” din acest an (secretariat@aosr.ro).

În numele organizatorilor,

Prof. univ. dr. ing. Doina BANCIU
Președinte al Academiei Oamenilor de Știință din România

Dumnezeu să-L odihnească în pace pe Prof. univ. dr. Dan Zamfirescu!

Prof. univ. dr. Dan Zamfirescu – publicist, editor, istoric literar, bizantinolog, eseist și redutabil polemist – membru al Academiei Oamenilor de Știință din România a trect la cele veșnice la o vârstă patriarhală. S-a născut la 21 decembrie 1933 la Căteasca de Argeș, dintr-o familie de mici moșieri. Liceul l-a absolvit la București, în 1952. Studiile în Teologie le-a urmat, până în 1956, la Sibiu și București, iar cele de magisteriu în bizantinologie, cu renumitul specialist Alexandru Elian, le finaliza în 1959. În 1966 își lua o altă licență la facultatea de Limbi Slave, secția de Limbă și Literatură Rusă a Institutului de Limbi și Literaturi Străine, la București, iar în 1971 obținea titlul de doctor în Filologie.

Între 1959 – 1973 a fost, succesiv, bibliotecar și redactor al publicațiilor Bisericii Ortodoxe Române, redactor la revista Romanoslavica a Asociației Slaviștilor din România și, apoi, la revista Contemporanul.

A fost cadru didactic, începând din 1994, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia”  din Târgoviște – lector (1994-1995), conferențiar (1995-1996), profesor titular și șef de Catedră (1996-2004), profesor consultant (2004-2005) – la disciplina Istoria literaturii române, specialist în istoria literaturii române vechi.

A lăsat în urmă o impresionantă moștenire publicistică în prestigioase reviste de cultură – Contemporanul, Gazeta Literară, Ateneu, Flacăra etc. – dar, îndeosebi, științifică: Neagoe Basarab și învățăturile către fiul său Teodosie. Probleme controversate (1973), Contribuții la istoria literaturii române vechi (1981), Nicolae Iorga. Etape către o monografie (1981), Cultura română – o mare cultură cu destin universal (1996), Cultura română – sinteză europeană (2002),  Istorie și cultură , I-II (2003) ș.a.

În 2014 i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Sfinții Chiril și Metodiu” din Veliko Târnovo (Bulgaria).

Între 2004-2008 a fost deputat, ales pe listele PRM, circumscripția electorală 12, Călărași.

Prezidiul și Secția de Istorie și Arheologie ale Academiei Oamenilor de Știință din România transmit familiei sincere condoleanțe.
Dumnezeu să-L odihnească în pace!

Istorie și actualitate: unitatea națională și „sacrificiul istoric”

Este cunoscut faptul că în 1918 românii au realizat Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Patria Mamă. Marea Unire a durat 22 de ani. La 23 august 1939, Uniunea Sovietică și Germania, au încheiat pactul Molotov-Ribbentrop. În anexa secretă se menționa la art.1: „În cazul unei transformări teritoriale și politice a teritoriilor aparținând statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), va reprezenta frontiera sferelor de interes atât ale Germaniei, cât și ale URSS”. Articolul 2 se referea la „transformările teritoriale și politice ale statului polonez”, iar art 3 avea următorul conținut: „În privința Europei sud-estice, pasrtea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru  Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres  politic față de acest teritoriu”. După capitularea Franţei, la 22 iunie 1940, guvernul sovietic a transmis guvernului român două note ultimative, la 26 şi 27 iunie 1940, prin care-i cerea să-i cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei. Ribbentrop i-a scris lui Molotov că pretenția guvernului sovietic privind Bucovina „este o noutate”, dat a acceptat decizia Kremlinului. În răspunsul săi din 28 iunie, guvernul român declara că „se vede silit să accepte condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”. Peste două luni, prin decizia Germaniei şi Italiei din 30 august 1940 (dictatul de la Viena), România a trebuit să cedeze Ungariei partea de nord-est a Transilvaniei. La cererea expresă a lui Adolf Hitler, regele Carol al II-lea şi guvernul român au acceptat ca sudul Dobrogei (Cadrilaterul) să fie ocupat de Bulgaria (act realizat începând cu 7 septembrie 1940). Astfel, în decurs de două luni, Marea Unire din 1918 a fost sfărâmată, România pierzând peste 33% din teritoriu și din populație. În 1945, România a reușit să recupereze nord-estul Transilvaniei,

În 1991, ca urmare a faptului că URSS s-a destrămat, Ucraina a devenit beneficiara pactului Molotov-Ribbentrop din 1939,  a notelor ultimative sovietice din 1940 și a procesului verbal sovieto-român din 1948. În 1997 s-a înregistrat un act fără precedent în istoria românilor: recunoașterea apartenenței la Ucraina a unor teritorii istorice românești: nordul  Bucovinei cu orașul Cernăuți, unde s-a votat în 1918 unirea   Bucovinei cu România; Ținutul Herța (unde s-a născut marele cărturar și patriot român Gheorghe Asachi); sudului Basarabiei, cu cetățile de la Marea Neagră, pe care Ștefan cel Mare le numea „cheia Moldovei”;  Insula Șerpilor. Tratatul a fost semnat de Emil Constantinescu, președintele României, care a susținut că „istoria nu ne învață nimic” și ca urmare nu trebuia să ne raportăm la trecut.

Realitatea este cu totul alta. Lucian Blaga scria: „Există două realități a căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simțim, dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria”. La rândul său,  N. Iorga aprecia că „istoria este o mare carte de învățătură”. În acest spirit, vom evoca, pe scurt,  istoria românilor și a teritoriilor la care vremelnicii lideri politici de la București au renunțat în 1997. Voi folosi, cu precădere, informațiile din volumul Ioan Scurtu, Istoria românilor de la începuturi până în 1920. Drumul spre Marea Unire, Iași, Editura Tipo Moldova, 2018, 707 p. + 11 hărți.

Documentele atestă faptul că, încă de la  înființare, Moldova  cuprindea teritoriul dintre Munții Carpați, Marea Neagră și Nistru. În 1392, domnitorul Roman Mușat se intitula: „Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu, Io Roman  voievod  stăpânind Moldova de la Munte până la Mare”. Evident, era vorba despre Munții Carpați și Marea Neagră. Pentru apărarea Moldovei de invazia tătarilor,  Ștefan cel Mare a construit pe malul drept al Nistrului cetățile Cetatea Albă (1466), Hotin (1467) și Soroca (1499),  precum și Chilia  aflată la gurile Dunării (1479)[1].

Moldova s-a învecinat la Est de o  populația slavă, care  a constituit în sec. XI statul rus cu centrul la Kiev (Rusia Kieviană). Acesta s-a destrămat în mai multe cnezate. După trei secole s-a impus cnezatul Moscovei, care a anexat tot mai multe teritorii. În 1654 cazacii zapoorojeni au decis unirea teritoriului de marginea Rusiei, numit Ucraina, cu Rusia. Treptat,  Rusia a devenit o mare putere în timpul lui Petru I (1696 – 1725). Prin Tratatul încheiat la Luțk în aprilie 1711, țarul recunoștea: „Pământurile Principatului Moldovei, după vechea hotărnicie moldovenească asupra cărora domnul va avea drept de stăpânire sunt cuprinse între râul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunăre, granițele Țării Muntenești și ale Transilvaniei și marginile Poloniei, după delimitările făcute cu aceste țări”.

În decursul evului mediu, nici un document nu menționează existența unui stat cu numele de Ucraina,  care s-ar învecina cu Moldova. Timp de secole, relațiile Țărilor Române cu Rusia au fost bune, realizându-se și unele căsătorii între casele domnitoare respective. Situația s-a schimbat din sec. al XVIII-lea, când Rusia imperială a intrat în conflict cu imperiul Otoman. În repetate rânduri, pentru  deplasarea spre sudul Dunării, trupele țariste au trecut prin teritoriul Principatelor Române și le-au ținut sub ocupație până la încheierea păcii.

În sud, din sec. al XV-lea, Imperiul Otoman a început să se extindă în Europa, iar Țările Române au dus lupte grele pentru a-și apăra independența. Ca urmare a unor răsunătoare victorii obținute de Mircea cel Bătrân (Rovine – 1394) sau  Ștefan cel Mare (Vaslui – 1475), Poarta Otomană a acceptat existența acestor state, recunoscându-le autonomia  și angajându-se să le asigure integritatea teritorială în schimbul unui tribut pe care acestea se obligau să-l plătescă.

În Vest și Nord  s-a constituit Imperiul Habsburgic având ca nucleu Austria, care – după înfrângerea trupelor otomane la Viena în 1683 – a început expansiunea spre sud-estul Europei.

Timp de trei secole, cele trei împerii și-au disputat întâietatea asupra continentului, cu deosebire în zona centrală și de sud-est. Victimă a habsburgilor a fost Transilvania, anexată în 1691.Treptat, pe măsură ce forţa Imperiului Otoman se diminua, Austria şi Rusia şi-au extins teritoriile, iar Țările Române au devenit obiect de tranzacționare între aceste puteri.

Primele teritorii românești au fost ocupate de habsburgi. În 1691, Austria a  ocupat Transilvania. În 1772, Imperiul Habsburgic a participat la împărţirea Poloniei, alături de Prusia şi Rusia, prilej cu care a obţinut Galiţia, cu Pocuţia – vechiul teritoriu stăpânit de Ştefan cel Mare.

Continuare aici

Simpozionul Național „Biserica și Armata. Tradițiile conlucrării”, ediția a XIII-a

0

Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”, care își desfășoară activitatea sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, organizează, în zilele de 12-13 iulie 2024, Simpozionul Național Biserica și Armata. Tradițiile conlucrării, ediția a XIII-a, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Sfântul lăcaș de închinare pentru Aviație, Marină și  Brigada 30 Gardă „Mihai Vitezul”.

Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, directorul Centrului, informează că la tradiționala manifestare științifică și-au anunțat participarea personalități de la Statul Major al Apărării, Statul Major al Forțelor Navale, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Arhivele Militare Naționale Române, Muzeul Național al Marinei Române și Studioul de Arte Plastice al Armatei.

Vor susține comunicări cadre didactice universitare, muzeografi, arhiviști, profesori din învățământul preuniversitar, preoți și călugări. În cadrul manifestării va fi lansată revista Misiunea, nr. XI/ 2024, anuarul Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”. Semnează studii și articole cercetători preocupați de teme legate de istoria Armatei, a Bisericii Ortodoxe și a Istoriei românilor în general. În numărul pe 2024 al revistei sunt publicate testimonii inedite. O secțiune a revistei este dedicată prezentării unor realizări științifice remarcabile apărute recent.   

Revista va putea fi consultată online pe site-ul Academiei Oamenilor de Știință din România, Editură, Misiunea. https://aos.ro/revista-misiunea