Perspectivele economice pentru următorii ani, în Uniunea Europeană şi în lume, s-au modificat substanțial ca urmare a pandemiei de COVID-19, de la începutul anului 2020.

Răspunsul urgent şi coordonat din partea Uniunii Europene și a membrilor săi, pentru a face faţă enormelor consecinţe economice şi sociale, a inclus transformarea digitală, implicând trecerea de la analogic la digital, optimizarea proceselor de lucru, a muncii în echipă și a experienței clienților, precum și implementarea de soluții de business digitalizate și integrate care să semnaleze erorile, prin care să se poată coordona afacerea de la distanță.

I. Aspecte generale

Digitalizarea sectorului bancar este accelerată de transformările produse în cererea și oferta de pe piață, în funcție de așteptările și nevoile clienților, de concurența nebancară, ca și de necesitățile de creștere a rezilienței și a profitabilității bancare.

În acest sens, în ultimii doi ani s-a acționat pentru:

• operaționalizarea băncilor digitale, funcționând ca și companii de tehnologie care oferă o experiență îmbunătățită a clienților, cu implicarea lor și pentru sprijinirea operațiunilor derulate de aceștia prin intermediul sistemului bancar (prin digitizarea proceselor existente, făcându-le disponibile prin Internet și canale mobile și construirea unor oportunități noi pentru clienți, având în vedere digitalul și datele în primul rând);
• servicii deschise și dincolo de sistemul bancar – oferirea de servicii terțe prin intermediul API-urilor, datorită reglementărilor precum PSD2 și GDPR pentru bănci digitale, neobănci și mai multe piețe intersectoriale oferite de bănci (de exemplu, servicii energetice, servicii de sănătate, cumpărare și vânzare de automobile, servicii de concierge la domiciliu etc.);
• finanțarea descentralizată – tehnologia blockchain, la egalitate cu tranzacțiile bancare tradiționale a devenit din ce în ce mai implicată (fără intermediari), absorbind monedele cripto, NFT-urile și monedele digitale, astfel încât băncile centrale au extins aria de cuprindere la o nouă economie virtuală și de creație prin deblocarea potențialului unor active complet noi de pe piață, cum ar fi arta, imobiliarele și jocurile de noroc. Pe cale de consecință, băncile tradiționale trebuie să construiască o strategie pentru a se adresa acestui nou segment de clienți și, în același timp, să angajeze autoritățile de reglementare în mod proactiv;
• metaverse banking (MetaFi) – câștigând un loc important pe piață în toate industriile, inclusiv în sectorul bancar și făcând legătura între lumile fizice și virtuale prin inovații în hardware și software, însă, pentru a prospera, are nevoie și de un sistem economic bazat pe tehnologie, platformă, piață și comerț.

Prin urmare, Covid-19, în primă instanță, a accelerat adresarea și implementarea noilor tehnologii pentru cuprinderea a cât mai multor informații în timp real și util și pentru a răspunde rapid la modificarea condițiilor de piață.

Progresul înregistrat în domeniul finanțelor descentralizate și al NFT-urilor a permis instituțiilor financiare să-și imagineze și să elaboreze o strategie pe termen lung în jurul metaversului, oferind active digitale, platforme de schimb sau custodie care pot fi extinse pentru a susține cerințele lumii virtuale, cu posibilitatea de a dezvolta propriile platforme de lume virtuală (un metavers privat) și a crea produse noi și chiar piețe, pe care le pot lega înapoi de infrastructura tradițională.

Putem spune că, băncile centrale și băncile de sistem constituie instituții financiar-bancare și de pe piața de capital care, în calitatea lor de instituții de interes public, sunt chemate să servească intereselor toturor stakeholderilor.

II. Provocări

Încercând evitarea abordărilor tehnice si axându-ne pe tendințele de inovare și de retehnologizare în domeniul financiar, apreciem că:

• avansul tehnologiei are un impact semnificativ asupra modului de operare a piețelor financiare;
• instituțiile financiare investesc în automatizare și în inovare pentru a beneficia de avantajele competitive generate de aceste procese;
• digitalizarea devine importantă în ceea ce privește modul de operare și interacțiune a jucătorilor de pe piețele financiare cu participanții de pe aceste piețe;
• digitalizarea, în general, necesită resurse umane și financiare imense

Resursele financiare și, mai ales, cele umane ale țării, trebuie direcționate și utilizate cu scopul dezvoltării unei economii care să cunoască și să amplifice baza noastră de existență, prezentă și viitoare, și să nu o pună în pericol;

• trebuie să beneficiem de “NEXT GENERATION EU” și de alte fonduri europene

O contribuție majoră, în acest sens, o reprezintă modul cum vom folosi banii alocați prin Planul Național de Redresare și Reziliență (amintim faptul că, aproape 60% din aceste fonduri, la nivel european sunt direcționate către investiții în economia verde și digitalizare). Acestea, constituie suport și încurajează instituțiile publice și private de natură transformațională să inițieze și să dezvolte strategii și planuri de activitate cu impact asupra creșterii și stabilității economice (ne referim atât la instituțiile implicate în economia verde, cât și la cele promotoare ale inovării și digitalizării);

• supravegherea piețelor financiare este ridicată la un nivel calitativ superior prin digitalizare, băncile centrale beneficiind in timp util de o sursă puternică de informații din piață.

Pe măsura dezvoltării și implementării noilor tehnologii, băncile centrale recunosc faptul că, multe dintre instrumentele, metodele și procesele desfășurate manual, sunt inadecvate actualei etape și pot genera riscuri și deficiențe în activitate.

Una dintre provocările viitoare va impune ca politicile băncii centrale să fie clar definite, în raport cu obiectul și statutul său, pentru ca să devină din ce în ce mai eficace şi mai bine puse în aplicare.

În același context, avem nevoie de o ”schimbare a mentalităților și reducerea inerției la schimbare”, elemente esențiale integrate în procesul complex de transformare a societății, pentru a evita să rămânem ancorați în sisteme nedurabile.

Pentru ambele provocări va fi esențială baza de cunoștințe a grupurilor de lucru, omogenitatea acestora din punct de vedere profesional și al flexibilității în gândire, precum și orientarea directă a lor către evaluarea permanentă a potenţialului impact al diferitelor direcţii de acțiune pentru a ne permite să ne modificăm direcţia pe parcurs, dacă este necesar. Ridicarea competențelor profesionale, la nivel superior, este imperativ necesară.

Profitabilitatea sistemului bancar, în perioada următoare, depinde în mare măsură de felul cum acestea adresează și rezolvă cerințele următoarelor 3 provocări: digitalizarea, schimbările climatice și securitatea cibernetică.

La nivel institutional, este necesară dezvoltarea activității în concordanță cu cerințele actuale și de perspectivă și ajustarea atribuțiilor generale și specifice ale structurilor interne pentru a le optimiza şi pentru a răspunde provocărilor, tendințelor și nevoilor părţilor interesate, în raport cu procesele și subprocesele clar delimitate. Instrumentele pe care le utilizăm în crearea şi comunicarea cunoştinţelor noastre în materie de digitalizare, mediu și securitate cibernetică trebuie să fie, de asemenea, din ce în ce mai  fiabile,  flexibile şi inovatoare, pentru a ne asigura că suntem în permanenţă gata să prelucrăm și să furnizăm informaţiile de care este nevoie, atunci când este nevoie.

Toate acestea necesită investiții importante care au drept scop prevenirea unor pierderi și pentru  “captarea” ferestrelor de oportunități orientate spre creșterea volumului de afaceri sau spre lansarea unor noi activități și produse bancare.

Circumscris celor sus-menționate, considerăm că:

• o stabilitate macroeconomică sprijină sustenabilitatea fiscală, precum și stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară;
• este necesar ca instituțiile financiare să devină puternice, inovative și să probeze profitabilitate, un bun mamagement al riscurilor și sustenabilitate;
• analizele la nivel mondial, de după perioada pandemică, au demonstrat că, în țările în care infrastructura digitală a fost implementată și dezvoltată, firmele și gospodăriile au fost puternic incentivate să se digitalizeze.

Ca să se pună în practică și să se finalizeze astfel de ținte prioritare, este necesar ca:

• guvernele și celelalte instituții oficiale naționale să creeze cadrul eligibil și să contribuie cu investiții masive în domenii de importanță strategică

În acest proces, un loc important îl ocupă dezvoltarea unor firme și instituții locale focusate pe inovație, pe adoptarea noilor tehnologii și pe pregătirea și up-graderea competențelor și abilităților profesionale ale principalei resurse naționale, și anume, resursa umană.

În acest mod, se pune în valoare potențialul de creștere a economiei naționale și reprezintă un suport important pentru sustenabilitatea datoriei publice (cu alte cuvinte, România să-și întărească abilitățile și forța de a crea un echlibru sustenabil între cele două provocări gemene, fenomene actuale, și anume, creșterea economică scăzută și creșterea vertiginoasă a datoriei publice).

• instituțiile financiare trebuie să acorde o atenție sporită fenomenului de digitalizare a piețelor financiare (fenomen care trebuie privit din două unghiuri, și anume, ca o oportunitate pentru o mai mare competitivitate, dar și ca o sursă de riscuri) și, în același timp, să adreseze efectiv și eficient finanțarea sustenabilă.

Cu referire numai la sectorul bancar, probabil că transformarea lor digitală reprezintă cea mai urgentă problemă de rezolvat, cu atât mai mult cu cât, presiunea rezidă din cerințele și așteptările stakeholderilor, precum și din concurența nebancară reprezentată de FINTECH-uri.

La nivel european, transformarea digitală a băncilor este sprijinită, urmarită și supravegheată prin adoptarea strategiei finanțării și transformării digitale (2 programe europene – DORA și MICA), având în vedere asigurarea sustenabilității modelului de business și a strategiei fiecărei instituții bancare pe termen lung, ca și asigurarea unui bun management al riscurilor. Țintele naționale ale acestui pachet de măsuri sunt protejarea clienților, competiție corectă și stabilitate financiară.

• digitalizarea să reprezinte o forță transformațională efectivă și eficientă pentru instituțiile financiare, însă, recomandăm ca digitalizarea să nu ducă la excluziune financiară

Cu alte cuvinte, să nu priveze de servicii financiare necesare zone geografice și populație neimplicate încă în utilizarea serviciilor digitale. Trebuie să asigurăm un echilibru între obținerea eficienței activității financiare și utilitatea ei socială.

• digitalizarea, ca și celelalte politici și soluții de transformare și progres, trebuie să se finalizeze prin asigurarea prosperității, sustenabilității și incluziunii pentru societatea românească, pe de o parte, și să permită trecerea de la abordări cantitative la cele calitative, când discutăm de managementul riscurilor, cu accent pe laturile preventive și proactive, prin identificarea, detectarea, protecția și răspunsul prompt, cu reparații de calitate în urma întreruperilor cauzate de riscurile cibernetice.

În climatul actual, băncile sunt chemate să exercite un puternic “SENSE OF URGENCY“  în direcția punerii în aplicare a unor strategii și modele de business care să le facă mai puternice și competitive într-o piață implicată puternic în inovație și, în același timp, să întărească încrederea și loialitatea clienților.

Parcurgerea listei de provocări și priorități, cărora băncile trebuie să le acorde atenție imediată, ne îndreaptă către  securitatea cibernetică și protecția datelor, rolul tot mai mare al FINTECH – ca și competitori agresivi -, precum și transparența și raportările.

Să nu uităm că, în această lume a schimbărilor și transformărilor, tehnologia informațiilor și comunicațiilor, ca și ”third party risks”, rămân permanent o provocare.

Suntem membri ai Uniunii Europene și, în acest sens, la nivel național și instituțional avem nevoie să cunoaștem, să luam decizii și să ne menținem integrați în fenomenele și procesele noi în derulare. Pornind de la strategia UE potrivit căreia Europa să treacă la o nouă etapă istorică, și anume, la “OPEN STRATEGIC AUTONOMY”, se consideră că, o utilizare pe scară largă a unui EURO DIGITAL va fi un bun semnal al suverantității la nivel europen, acest proces ducând la creșterea rolului EURO la nivel mondial. Menționăm că, potențiala introducere a unui EURO DIGITAL nu are în vedere utilizarea acestuia ca instrument de politică monetară, nici ca mijloc de investire pe piața de capital sau de transformare a depozitelor bancare în EURO DIGITAL. Se are în vedere utilizarea acestuia numai ca mijloc de plată.

De asemenea, nu este de neglijat ultima dezvoltare în dezbatere la nivel european, și anume despre finanțele desccentralizate (prescurtat DeFi) care devine poate cea mai semnificativă evoluție în tehnologia emergentă în domeniul finanțelor globale. Platforma DeFi utilizează tehnologia blockchain și activele crypto, pe cât posibil monede stabile, pentru a crea o sursă deschisă, descentralizată, digitală, ca alternativă la finanțele tradiționale, un fel de FINANCIAL METAVERSE, însă cu implicații tangibile. DeFi reproduce activități bancare tradiționale și, în același timp, oferă servicii noi și inovative.

Se estimează că:

• operațiunile derulate prin această nouă platformă, au ajuns astăzi la peste 100 miliarde dolari de la 500 milioane dolari în 2019;
• odată cu capitalizarea activelor crypto, volumul lor să crească la peste 2 trilioane dolari.

Subliniem faptul că, DeFi nu va depăși finanțele tradiționale. Vorbim despre un domeniu speculativ, dedicat unui grup redus de investitori, un domeniu generator de riscuri complexe. După cum cunosc, reglementatorii și supraveghetorii piețelor financiare urmăresc îndeaproape acest nou domeniu. Literatura de specialitate menționează dezvoltarea a 2 aplicații DeFi: schimb valutar descentralizat –DEXs și platforme de creditare. După opinia noastră, sunt câteva domenii care trebuie bine reglementate în legătură cu DeFi, și anume, KYC, compliance, transparența, riscurile încorporate în contracte. În fond, trebuie să avem în vedere, în primul rând, protejarea clienților, prevenirea și mitigarea riscurilor sistemice și menținerea unei piețe financiare transparente, corecte și ordonate.

III. Rolul băncii centrale din perspectiva digitalizării

În acest context global, banca centrală este chemată să contribuie, prin politici și instrumente specifice,  la buna funcționare a economiei naționale, veghind la menținerea și întărirea unui sistem bancar sănătos și a unui proces efectiv și eficient de finanțare a economiei pentru o creștere sustenabilă a acesteia. Cu toate că suntem într-o economie de piață pe care  o considerăm funcțională, exprimăm opinia că, în contextul transformațional actual, internațional și național, trebuie să avem în vedere un spectru larg de obiective, dintre care amintim: asigurarea protecției economisirii gospodăriilor și firmelor, finanțarea economiei la costuri suportabile și echitabile, încurajarea unor prețuri competitive în economie, utilizarea eficientă a resurselor financiare naționale, cu asigurarea trend-ului urmărit în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară și asigurarea unor servicii financiare de calitate pentru firme și gospodării.

O utilizare mai eficientă și efectivă a tehnologiei poate fi un suport valoros în lupta contra operațiunilor de spălare a banilor (AML) și de finanțare a terorismului, crescând performanța acestei activități de reglementare și supraveghere.

În același timp, nevoile și așteptările societății și ale clienților, constituie unul din principalele motoare ale inovației și implementării noilor tehnologii în sectorul financiar, transformare care îmbunătățește și întărește in acelasi timp procesele de management a riscurilor, securitatea operațiilor, protejarea și calitatea tranzacțiilor.

Întrucât avansul tehnologiei are un impact semnificativ asupra mediului de operare a piețelor financiare, banca centrală trebuie să evalueze inovația și noile tehnologii pe piețele financiare pentru a putea lua măsurile necesare care să crească efectivitatea și eficiența înconsolidarea stabilității financiare și buna funcționare a piețelor financiare.

Pornind de la realitatea înconjurătoare, potrivit căreia digitalizarea devine importantă în ceea ce privește modul de operare și interacțiune a băncilor centrale cu participanții de pe piețele financiare, este evident că una din sursele principale care determină acest trend pentru băncile centrale o reprezintă imensa cantitate de informații necesare, pe baza cărora ele își vor construi și formula politicile și strategiile, putând să înțeleagă mai bine mecanismele și “mașinațiunile“ piețelor financiare.

Pe de altă parte, băncile comerciale investesc în automatizare și inovare parcurgând un proces complex de transformare pentru a beneficia de avantajele competitive generate de acestea.

De asemenea, pentru realizarea unei eficiențe și pentru reducerea costurilor, băncile centrale și băncile comerciale se preocupă de implementarea inovației și a noilor tehnologii și în zona post –tranzactionary, mai ales în zona de risk management și optimizare a garanțiilor și colateralelor. În acest fel, se poate răspunde mai bine cerințelor de reglementare și supraveghere, precum și celor pentru asigurarea unei transparențe pe tot ciclul de tranzacționare.

IV. Tendințe și orientări strategice

Economia României trebuie să treacă serios la o ajustare structurală masivă, bazându-se, în primul rând, pe resursele materiale și umane interne, cu priorități sustenabile și cu accent pe tranziția la o economie verde și la digitalizarea țării, domenii care oferă oportunități numeroase, dar și provocări.

Din acest considerent, este nevoie ca reformele structurale, măsurile legislative și reglementările bancare să ofere condiții de promovare și încurajare a investițiilor legate de digitalizare.

La rândul lor, băncile centrale pot sprijini prin politicile și instrumentele specifice promovarea activității productive și a antreprenoriatului, mai ales în domeniile ce au legătura cu schimbările climatice, economia verde și transformarea digitală.

Ca urmare, banca centrală trebuie să acționeze de pe o poziție de LEADERSHIP pe piețele financiare și, în acest sens, considerăm că poate iniția parteneriate cu firme de Fintech, cu producători de tehnologii avansate, care însă să cunoască specificul unei bănci centrale. De asemenea, să se țină cont de specificul local, de strategia și politicile băncii centrale locale. În stabilirea unor parteneriate, să se pornească de la principiul probat în practică, și anume, că “no one size fits all”

Totodată, trebuie subliniat faptul că, o inclinație și o dependență tot mai mare a băncilor față de digitalizare și noile tehnologii au crescut riscul unor atacuri cibernetice. Devine, astfel, o necesitate obiectivă ca să fie realizate investițiile în cybersecurity, prin tehnologii noi, prin pregătirea profesională și creșterea competențelor personalului implicat, precum și prin asigurarea unei reziliențe acceptabile, în ceea ce privesc riscurile generate de un posibil atac cibernetic. În același context și noile reglementări bancare referitoare la managementul riscurilor, la raportări și la îmbunătățirea guvernanței corporative pot sprijini măsurile de mitigare a acestor riscuri. Menționăm și faptul că, o cuantificare a riscurilor cibernetice este destul de dificilă și parțial valabilă. De aceea, se impune realizarea unei reziliențe sustenabile la nivelul fiecărei institutii pentru a putea “naviga” cu mai mare abilitate prin perioada unui posibil atac cibernetic.

Sistemul de plăți interbancare, incluzând plățile cross-border, are o evoluție de excepție în volum și calitate prin implementarea noilor tehnologii, a digitalizării. Considerăm că, trebuie să acordăm o atenție deosebită viitorului societății TRANSFOND care joacă și va juca un rol important în sistemul de plați din România, având la bază o supraveghere și reglementare în concordanță cu cerințele naționale și europene.

În zona reglementărilor și supravegherii e nevoie de o tranziție bine orientată profesional, care să includă o creștere a competențelor individuale și de echipă, pentru înțelegerea fenomenelor și a implicațiilor acestora, în scopul luării unor decizii în concordanță cu viteza de implementare a digitalizării și a nolilor tehnologii pe piețele financiare.

Urmărirea îndeaproape a deciziilor și implementărilor legate de strategia Comisiei Europene cu privire la finanțarea digitalizării poate și trebuie să sprijine progresul în sectorul financiar prin integrarea și corelarea măsurilor la nivel național cu cele la nivel UE. Aici, includem și activitatea de reglementare și supraveghere a firmelor tehnologice implicate în procesul de digitalizare și transformare digitală.

Stadiul ID este diferit de la o țară la alta, cu sensibilitățile locale, dar în toate cazurile trebuie să se asigure securitatea și protecția informației, chiar în cele mai riscante situații.

Tehnologia nouă trebuie să aducă progres și să îmbunătățească verificarea ID, să colecteze un volum mare de informații, să le distribuie și, în felul acesta, să îmbunătățească “bank’s customer experience“ în ceea ce privește procedurile și reglementările AML.

Este din ce în ce mai evident că, AML risk management nu este posibil fără informații corecte și complete și fără tehnologie care să ne permită să folosim informațiile în beneficiul misiunii și al rolului acestei activități.

Educația financiară promovată de băncile centrale este chemată să-și spună cuvântul și în cazul AML: constatăm că se menține un GAP important între dorința publicului de întărire a luptei împotriva fenomenului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, pe de o parte și acceptarea acestuia de a se conforma regulilor impuse pentru monitorizarea acestuia, pe de altă parte.

Se menține o problemă de rezolvat și anume, apropierea între pozițiile legate de lupta contra spălării banilor și finanțării terorismului concomitent cu întărirea și păstrarea confidentialității informației private. Și aici avem nevoie de o prioritizare în rezolvare până nu ajungem “să ne lovim cu capul de zid“. O colaborare mai strânsă între Guvern, Parlament, banca centrală și sistemul bancar este esențială, ajungându-se la un consens asupra problematicilor ce implică protecția datelor și distribuirea informațiilor.

Digitalizarea trebuie implementată pe baza unei arhitecturi deschise, având capacitate mare de interoperabilitate. Crearea de parteneriate este esențială.

De asemenea, digitalizarea ajută la îmbunatățirea activității de risk management. Dacă ne referim, de exemplu, la raportările cu privire la lichiditatea băncilor, noua tehnologie ajută băncile centrale să aibă acces rapid la poziția de lichiditate a fiecărei bănci, să evalueze situația și să întreprindă măsuri într-o perioadă scurtă (ore și nu zile).

Acumularea informațiilor de pe piețele financiare și distribuirea lor către instituțiile legal abilitate trebuie să fie bine coordonate și transparente. În felul acesta, se realizează dezideratul întăririi încrederii clienților, a întregii piețe, în sistemul financiar, în politicile și instrumentele utilizate. Aici își spune cuvântul și reglementarea și supravehgerea derulate de banca centrală, acestea fiind chemate să realizeze un echilibru între cerința de protejare a clienților și promovarea inovației și a progresului.

Având la bază principiul “același risk, aceeași activitate, aceleași reglementări”, banca centrală se poate menține cu activitatea și deciziile specifice în ritmul lansării și implementării noilor tehnologii și a inovațiilor. Reglementările pe piețele financiare nu trebuie să rămână înghețate pe perioade lungi, ele trebuie să sufere modificări în concordanță cu evoluția și cerințele piețelor financiare, concomitent cu acordarea unei atenții sporite analizei și înțelegerii implicațiilor inovației și a noilor tehnologii asupra pieței, a clienților și a stabilității financiare.

Realitățile zilelor noastre arată că, riscul cibernetic constituie una din sursele principale care generează riscurile operaționale în instituțiile financiare. Banca centrală trebuie să impună sistemului bancar măsuri preventive de întărire a activității de management a riscurilor, de perfecționare a procedurilor interne, precum și de ridicare la nivel superior a competențelor resursei umane salariate. Băncile trebuie să fie suficient de reziliente pentru a putea naviga în siguranță, protejând stakeholderii și menținând funcțiile critice, în perioada de atacuri cibernetice generatoare uneori de întreruperi în activitate.

Când vorbim de emiterea și implementarea unor reglementări și regulamente, la nivelul UE se recomandă aplicarea principiului proporționalității cu privire la riscurile cibernetice, managementul riscurilor, ca și la “third party risk” (acesta din urmă, fiind reprezentat de partenerii instituțiilor financiare care livrează servicii de pe platforme private).

Un rol important, în acest sens, îl joacă asigurarea de risc cibernetic (ce cuprinde o multitudine de riscuri care amenință bunurile firmelor, guvernelor sau persoanelor fizice, pierderile în general incluzând active financiare sau nefinanciare, identități, divulgarea de informații sensibile și întreruperea activităților/afacerii și, nu în ultimul rând, plata amenzilor GDPR). Aceasta a devenit o practică sigură pentru acoperirea riscului rezidual, deoarece pe măsură ce apărarea crește, criminalitatea financiară caută slăbiciunile societății și alege calea cea mai ușoară pentru a încerca să ne distrugă modul de viață.

Tendințele actuale relevă că, Central Bank Digital Currency nu va susbstitui cash-ul din economie. Ambele vor coabita ca instrumente importante de plată.

În perioada următoare, însă, trebuie realizate analize calitative și cantitative pentru a evalua implicațiile pe termen mediu și lung a efectelor diferitelor tipuri de sisteme CBDC asupra stabilității financiare și a implementării politicii monetare, fiabilitatea sistemelor de plăți existente, cu care orice CBDC ar trebui să fie interoperabilă, asigurarea confidențialității consumatorilor, garantarea regimului de combatere a spălării banilor (AML) și sancțiuni și, nu în ultimul rând, dacă costurile acestei schimbări semnificative la sistemul nostru monetar existent ar depăși beneficiile.

Etapa complexă a transformării digitale, parcursă de piețele financiare, impune băncilor centrale să se mențină proactive, “on top of the events”, prin decizii, reglementări și amendamente ale strategiei lor. Sunt domenii multiple ce necesită implicare efectivă și la timp, și anume, inteligența artificială, open finance (perspective și politici), Central Bank Digital Currency, plățile domestice și cele cross-border, instant payments (incluse în European Payments Innitiative). Alinierea și integrarea în dezvoltările de pe piețele financiare europene, ca și cerințele și așteptările pieței interne, crează numeroase oportunități, dar, în același timp, necesită inițiative și investiții importante la nivelul băncilor centrale, ca și identificarea și stabilirea unor parteneriate la nivel național sau cross-border. Repetăm considerentul nostru că, multe dintre aceste obiective și cerințe pot fi soluționate prin dezvoltarea și utilizarea platformei și experienței acumulate de societarea românească TRANSFOND, cu decizii în direcția modificării statutului, obiectivelor și strategiei acestei societăți, în limitele necesare.

De aceea, pentru ca ”dezvoltarea intelectuală a teoriei monetare şi bancare”, ce are efecte serioase asupra evoluţiei economiei naționale, să înregistreze decalaje mai mici față de cea aplicată la nivel european și chiar mondial și să asigure o reziliență acceptabilă în cazul apariţiei unor noi recesiuni economice mondiale, prezumă conturarea și concretizarea premiselor favorabile prin care:

• inovația și transformarea digitală vor impune trecerea de la modelul de business = faster, better, cheaper = la unul progresist, care să realizeze scopul unui mai mare “CAPITAL EFICIENT” cu o mai bună soluție de urmărire și management al riscurilor și expunerilor și o rezolvare la nivelul așteptărilor stakeholderilor a modelului “COST-EFFICIENCY, COST-EFFECTIVE“.

Astfel, managementul identității în metavers este, în opinia noastră, domeniul în care băncile ar trebui să se concentreze, pentru o mai bună gestionare a riscurilor, managementul conformității, protecția datelor și gestionarea fraudei.

• trebuie să fim parte și să ținem aproape de strategia urmărită de UE, și anume, ca Europa să devină un “jucător digital global“. Avem potențial și avem nevoie de rezultate concrete cu influențe de ADDING VALUE, pe termen lung, asupra României.

În acest sens, apreciem că digitalizarea sectorului bancar trebuie să se realizeze în corelare cu viziunea Uniunii Europene și căile pentru transformarea digitală a Europei până în 2030, pentru a menținere ”busola pentru deceniul digital al UE”, cu accent pe:

• dezvoltarea aptitudinilor (convergența de gen a specialiștilor TIC șideprinderea abilităților digitale de bază la minimum 80% din populație);
  • crearea de infrastructuri digitale sigure și durabile (conectivitate – Gigabit pentru toată lumea, 5G peste tot, semiconductori de ultimă generație – cota UE dublată în producția globală, stocarea și protecția datelor – cca 10.000 de noduri marginale extrem de sigure din punct de vedere climatic, de tip Edge și Cloud, calcul cuantic – realizarea primului computer cu accelerație cuantică);
  • transformarea digitală a afacerilor (adoptarea tehnologiei: 75% dintre companiile din UE să folosească Cloud/AI/Big Data, extinderea și finanțarea inovatorilor: pentru a dubla Unicornii UE[1], soluții digitale: mai mult de 90% dintre IMM-uri să atingă cel puțin un nivel de bază de intensitate digitală);
  • digitalizarea serviciilor publice (servicii publice cheie: 100% online, e-Sănătate: 100% dintre cetățeni să aibă acces la dosarele medicale, identitate digitală: 80% dintre cetățeni să folosească ID digital).
• sectorul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), poate constitui elementul cheie al progresului tehnologic, în noul context al competitivității globale.

Prin raportare la arhitectura constituită în decursul timpului, după Revoluția din decembrie 1989, alături de sistemul național de cercetare – dezvoltare (în cadrul căruia un loc deosebit îl ocupă sistemul de cercetare – dezvoltare de interes național), Reţeaua Naţională pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (ReNITT) poate avea un rol crucial pentru dezvoltarea economică sustenabilă a țării noastre, investindu-se în centre de transfer tehnologic, centre de informaţii tehnologice, incubatoare de tehnologie şi afaceri, respectiv în cele 4 parcuri de ştiinţă şi tehnologie, pentru:

• ţinte şi traiectorii proiectate, spre activități ”plus valoare”;
  • un cadru solid de guvernanță comună pentru monitorizarea progresului și abordarea insuficiențelor;
  • proiecte multinaționale aplicate, care combină investiții din UE, state membre și sectorul privat.
• ne aflăm într-o perioadă în care decalajul existent poate fi relativ ușor recuperat pentru analizarea impactului acestor tranziții sociale și economice asupra digitalizării, mediului și securității cibernetice, ca activitate bazată pe:
  • sprijinirea asimilării inovării tehnologice în sectorul financiar-bancar românesc, cu impact asupra infrastructurilor critice și a domeniilor de intervenție a ministerelor de linie care au prevăzute activități și proiecte în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)[2];
  • instituirea modului de planificare, elaborare și coordonare a politicilor de digitalizare, economie verde și reziliență cibernetică, pentru o infrastructură mai rezilientă a finanțelor digitale;
  • colectarea şi evaluarea datelor raportate pentru analizarea provocărilor sistemice la scară mai largă, precum şi a tendinţelor naționale, europene şi globale, în materie;
  • consolidarea activităţii de bază cu scopul de a furniza informaţii de înaltă calitate părţilor interesate și dezvoltarea capacității de identificare a problemelor emergente şi de creare de legături între acestea şi direcţiile de acțiune ale politicilor actuale și de perspectivă;
  • întărirea cooperării, dialogului şi capacităţii de a pune la dispoziție o bază comună de cunoştinţe cu părţile interesate şi cu partenerii instituţionali pentru furnizarea/schimbul de date aferent activității;
  • comunicarea informaţiilor relevante factorilor de decizie şi principalelor părţi interesate, pentru modularea permanentă a schimbărilor survenite și stabilirea direcţiilor de acțiune utile, în timp real și, după caz, comune.

 Nicolae Dănilă                                               Ruxandra Rîmniceanu

---

[1] Companii TECH capabile să reziste concurenței cu SUA și Asia

[2] Memorandum-ul privind Mecanismul pentru elaborarea poziției Guvernului României cu privire la Planul Național de Redresare și Reziliență, https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2021/01/MEMO-11.pdf, accesat la 07.02.2021