Articol apărut pe bookhub.ro
Vă invităm marți, 29 martie 2022, ora 12.00, în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, la o discuție cu prof. unv. dr. Gheorghe Onișoru, membru titular Secţia ŞTIINŢE ISTORICE ŞI ARHEOLOGICE – AOSR, autorul volumelor Stalin și poporul rus… Democrație și dictatură în România contemporană, Premisele instaurării comunismului (vol. 1) și Stalinismul în România (vol. 2), publicate în colecția Corint Istorie Autori Români.
Alături de autor, la eveniment vor lua cuvântul domnii acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Victor Spinei, vicepreședinte al Academiei Române, dr. Florian Banu, Dr. Constantin Buchet, dr. Dan Cătănuș, dr. Florin-Răzvan Mihai și dr. Vasile Buga. Discuția va fi moderată de domnul Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, Director General al Bibliotecii Academiei Române.
Evenimentul de lansare este organizat de Centrul de Studii Ruse și Sovietice ,,Florin Constantiniu” din cadrul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, în parteneriat cu editura Corint.
Cele două volume Stalin și poporul rus… mapează procesul de comunizare care, în România, a urmat un model gândit până la ultimul detaliu la Kremlin, dar a avut și caracteristicile sale, izvorâte din particularitățile istoriei românești din prima parte a secolului XX. Abdicarea regelui Mihai I la sfârșitul lui 1947 și proclamarea Republicii Populare Române imediat după aceea nu pot fi înțelese fără studierea și analizarea celor peste două decenii de democrație interbelică și a perioadei tulbure a celui de-al Doilea Război Mondial.
În Stalin și poporul rus… Democrație și dictatură în România contemporană, Gheorghe Onișoru prezintă succesiunea de regimuri politice – democratic bazat pe Constituția de la 1923, autoritar al regelui Carol al II-lea în baza Constituției de la 1938, statul național-legionar și dictatura antonesciană – care a condus, într-un final, la actul de la 23 august 1944 și la încheierea Convenției de Armistițiu câteva săptămâni mai târziu. În același timp, autorul explică împrejurările instalării guvernului Petru Groza, primul cabinet cu prezență comunistă semnificativă.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, au urmat doi ani și jumătate de frământări politice, în care partide vechi și noi concurau pentru a intra în grațiile populației, pronunțându-se pentru reforme îndrăznețe. Cu ajutorul reprezentanților Uniunii Sovietice și bazându-se pe directivele lui Stalin, Partidul Comunist din România (redenumit Partidul Comunist Român) a exercitat presiuni tot mai puternice asupra regelui și a măcinat puțin câte puțin principalele partide de opoziție: Național-Țărănesc și Național Liberal. Constantin Titel Petrescu, liderul social-democraților, a fost îndepărtat de la conducerea propriului partid pentru că se manifesta tot mai critic față de guvernul Groza și deciziile acestuia.
Într-un context intern tot mai agitat și violent, cu sprijin sovietic evident și profitând de neputința britanicilor și a americanilor, comuniștii și „tovarășii lor de drum” au organizat și au câștigat alegerile generale din 1946, printr-un fals grosolan. Iar 1947 a fost anul asaltului final asupra ultimelor obstacole din calea comunizării totale a țării: Iuliu Maniu, colegii săi din conducerea Partidului Național-Țărănesc și regele Mihai I.
