- Termenul de reziliență își are originea în fizică, referindu-se la proprietatea mecanică a materialelor de a rezista la diferite șocuri (precum compresia sau îndoirea) și de a reveni la starea inițială.
- Ulterior, conceptul de reziliență a fost preluat de cercetătorii și teoreticienii din alte domenii ale științei (ecologie, psihologie, sociologie, economie etc.), fiind utilizat cu sens metaforic pentru a descrie anumite sisteme care se confruntă cu factori perturbatori şi care parcurg perioade variate de dezechilibru, având capacitatea de a rezista şi a reveni la starea iniţială
- În ultimul timp, cercetarea în domeniul rezilienței sistemelor ecologice pune accentul pe procesul de transformare, care, alături de adaptare, reprezintă condițiile esențiale în abordarea rezilienței sociale.
- Prin agresiunea hibridă se înțelege aplicarea combinată și inovativă a mai multor mijloace convenționale (de natură militară) și neconvenționale (politice, diplomatice, economice, informaționale, cibernetice) pentru atingerea unui anumit obiectiv strategic propus.
- Agresiunea hibridă prezintă un grad de non-determinare semnificativ mai mare decât orice altă formă de amenințare clasică deoarece exploatează vulnerabilitățile țintei, se manifestă pe mai multe paliere simultan sau într-o succesiune de acțiuni cu caracter distructiv, care nu pot fi anticipate integral de mecanismele de avertizare timpurie ale statelor / comunităților vizate.
- Centrarea pe ideea de amenințare hibridă accentuează necesitatea acțiunilor preventive.
- Buna guvernare presupune execuția politicilor publice potrivite comunităţii deservite bazată pe principiul transparenței decizionale, al participării indivizilor la actul de guvernare și al eficienței în raportul dintre consumul de resurse și rezultatele obținute.
- Buna guvernare a unei comunități presupune asigurarea FUNCȚIONALITĂȚII imediate dar și a DEVENIRII acesteia.
Academia Oamenilor de Știință din România este continuatorul și unicul legatar al Academiei de Știinte din România (1935 – 1948) și al Asociației Oamenilor de Știință din România înființată prin HCM nr. 1012/30 mai 1956, care în 1996 și-a schimbat titulatura în Academia Oamenilor de Știință din România. În anul 2007 a fost adoptată Legea nr. 31-15 ianuarie 2007 privind reorganizarea și funcţionarea AOSR.
Printre membrii de onoare ai ASR s-au numărat următorii laureați ai premiului Nobel (conform Buletinului nr 11.1943 al ASR): Louis de Broglie, Jean Perrin (fizicieni francezi), Max Born, Werner-Karl Heisenberg (fizicieni germani), Paul Sabatier (chimist francez), Hans Fischer, Friedrich Bergius (chimisti germani), Paul Karrer (chimist elveţian) şi George Emil Palade (medic român), membru al AOSR.
Conform evaluării instituționale Scimago/ELSEVIER, bazată pe vizibilitatea științifică internațională a membrilor săi, AOSR ocupă locul 22/România și 775/lume în clasamentul instituțiilor de cercetare și învățământ superior.