Pe timp de criză, existentă sau anunţată, echipele de analişti specializaţi în proiecţia de scenarii alternative de estimare a riscurilor, vin cu aceeaşi întrebare către decidenţii politici din ţara lor: aveţi o analiză la zi a riscurilor prezente şi de perspectivă, în raport cu dimensiunea, profunzimea şi extensia crizei, cele pe care le prezintă structura, relevanţa, calitatea şi posibilitatea de control asupra propriilor zone de infrastructură critică?
În aceste condiţii se impune cu seriozitate identificarea la nivel naţional a posibilelor tipuri de infrastructuri critice:
- sistemele de generare şi transport a energiei electricitate;
- sistemele de producţie, transport şi distribuţie a gazelor naturale;
- sistemele de producţie, transport si distribuţie produse petroliere;
- sistemele de telecomunicaţii împreună cu infrastructurile de servicii aferente;
- infrastructura de sănătate publică cu tot ce înseamnă cadre medicale, spitale, instrumentar, medicamente şi sisteme de transport şi comunicaţii;
- infrastructurile sistemelor de transport de orice tip (maritim, aerian terestru;
- serviciile financiare;
- instituţiile publice de securitate şi apărare (exemplu în acest sens poliţia, jandarmeria şi armata);
- ecosistemele forestiere;
- infrastructurile naţionale de irigaţii;