Interviu cu prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, președintele Academiei Oamenilor de Știință din România
Postat de Prof. univ. dr. Sorin Ivan | dec. 19, 2018 | Dialoguri |
Domnule Președinte Adrian Badea, una dintre instituțiile intens preocupate de celebrarea Centenarului Marii Uniri și de semnificațiile acestei mari sărbători a tuturor românilor este Academia Oamenilor de Știință din România. Se vede acest lucru, cu forța evidenței, din manifestările pe care le-ați organizat până în prezent, care știm că sunt urmate de altele până la sfârșitul anului. Cum explicați această preocupare a AOSR de a sărbători Centenarul la o asemenea anvergură și complexitate?
Adrian Badea: În general, evit să folosesc cuvinte mari, considerând că lucrurile importante cer și o anumită sobrietate stilistică. În cazul de față, răspunsul e unui singur, și îl afirm deschis: ne-a determinat să abordăm Centenarul, așa cum am făcut-o de-a lungul acestui an special, sentimentul datoriei. Datoria pe care o avem și o resimțim față de istoria și de țara noastră, față de generațiile de tineri care au dreptul să-și cunoască trecutul și identitatea, care au dreptul să aspire și să aibă un viitor bun. Și, de asemenea, datoria față de propria noastră conștiință. Pentru mine, a sărbători marile evenimente ale istoriei naționale reprezintă o datorie de conștiință. Aș vrea să fac o nuanțare în interiorul termenului „a sărbători”. Desigur că celebrarea implică bucurie, gesturi, un anumit aer festiv, sărbătoresc, care toate își au rolul și rostul lor. Să nu uităm că imnul academic, cu lungi tradiții în Europa medievală a universităților, ne îndeamnă să ne bucurăm, Gaudeamus igitur. Dar nu e numai atât. În viziunea mea, celebrarea nu înseamnă festivism, nu trebuie să fie doar o manifestare formală, golită de sens, îmbrăcată în haine de gală. Prin sărbătorire văd o înțelegere adâncă și complexă a evenimentului istoric în cauză, un mod de a încerca să-i reliefăm semnificațiile și sensurile exemplare, de a învăța din lecția pe care acestea ne-o oferă, de a-l onora astfel și a-l prețui în substanța lui. Este convingerea mea și a colegilor mei din Academia Oamenilor de Știință din România, între ai cărei membri se află istorici de prestigiu. Aceasta este viziunea care fundamentează seria de evenimente dedicată Marii Uniri, reunită în Programul „Centenar”.
Vă rog să vă referiți la Programul „Centenar”. Ce cuprinde și ce ați realizat din ceea ce v-ați propus?
Adrian Badea: Este un program complex, de anvergură națională și internațională, structurat în două mari secțiuni: Manifestări științifice, Dezbateri, Conferințe internaționale și Editare de cărți, volume de proceedings, lucrări digitale. A început în 8 ianuarie 2018 cu o conferință susținută de ambasadorul Constantin Vlad, „Cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, document emblematic pentru secolul XX. Impact în epocă și semnificație în contemporaneitatea noastră”, și a continuat cu simpozioane dedicate lui Eminescu, văzut nu numai ca Poetul Național, ci și ca precursor al Marii Uniri, în țară și în străinătate, dezbateri naționale și regionale, conferințele de primăvară și de toamnă ale AOSR, evenimente tradiționale ale instituției noastre, cu foarte bune rezultate pe planul cercetării științifice. Aș releva în acest cadru al manifestărilor Dezbaterea „Unirea Basarabiei cu România – act de justiție istorică, pas fundamental spre înfăptuirea Marii Uniri”, care s-a desfășurat la sfârșitul lui martie la Palatul Parlamentului, o adevărată lecție de istorie. O altă dezbatere din cadrul aceluiași program, cu tema „Școala, Biserica, Armata – instituții cu rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri”, a avut loc recent, în noiembrie, în Sala de Marmură a Cercului Militar Național. Tot la capitolul manifestări, am inițiat un proiect cu totul aparte, „Dialogul Generațiilor – Întâlniri cu Liceenii”, sub egida căruia am realizat o întâlnire cu elevii Colegiului Național Ion Creangă din București pe tema „Cunoașterea istoriei naționale, calea înțelegerii prezentului și a edificării viitorului”. Cu privire la cealaltă componentă a Programului Centenar, sub egida AOSR, au apărut și apar în continuare cărți scrise de istorici, autori consacrați, dedicate Marii Uniri și întregului cadru istoric al epocii, care cuprinde primul război mondial, conferința de Pace de la Paris, tratatul de la Trianon, evoluțiile ulterioare recunoașterii Marii Uniri etc. Li se adaugă o serie de reeditări ale unor lucrări de importanță istorică specială, realizate tot sub egida Centenarului. Aș evidenția aici proiectul editorial „O sută de ani într-o sută de cărți”, coordonat de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, lucrarea O sută de ani de diplomație românească, scrisă de ambasadorii și profesorii universitari Constantin Vlad și Ion M. Anghel și, nu în ultimul rând, un proiect foarte interesant, de o utilitate incontestabilă, platforma digitală „Dicționarul Virtual al Marii Uniri”, sub coordonarea doamnei prof. univ. Doina Banciu.
Recent, așa cum ați menționat, ați organizat o dezbatere la Cercul Militar Național, dedicată rolului Bisericii, Armatei și Școlii în realizarea Marii Uniri. Ce s-a discutat și la ce concluzii s-a ajuns în urma manifestării?
Adrian Badea: Dezbaterea „Școala, Biserica, Armata – instituții cu rol fundamental în înfăptuirea Marii Uniri” a fost un eveniment de anvergură, care a reunit istorici, militari, reprezentanți ai clerului, profesori, personalități ale culturii românești și ale vieții publice. Prelegerile din cadrul manifestării au avut ca temă rolul fiecăreia dintre aceste instituții în istoria noastre, în procesul de constituire a României Moderne, de-a lungul primului război mondial și în înfăptuirea Marii Uniri. Au fost intervenții substanțiale, deosebit de interesante atât ca informații, unele inedite, cât și ca perspectivă și interpretare a faptelor istoriei. Desigur că nu este locul aici să intrăm în detaliile evenimentului, dar este important să subliniez că diversitatea ideilor exprimate poate fi subsumată unei concluzii generale, în speță că Școala, Biserica și Armata au avut un rol major în istoria României Moderne și în înfăptuirea Marii Uniri. Școala a adus poporul român la lumina cunoașterii și a deșteptat conștiința națională în sufletele și mințile românilor din toate provinciile românești. Tot Școala a dat și jertfă de sânge în războaie și în special în primul război mondial prin învățătorii și profesorii care s-au jertfit pentru țară și pentru idealul Unirii. Biserica a fost sprijinul și reazemul permanent al poporului, i-a educat și luminat pe țărani, le-a insuflat credință și nădejde, i-a întărit sufletește și i-a însoțit pretutindeni, inclusiv pe frontul Războiului de Independență și al marelui război care a dus la realizarea idealului național al Marii Uniri. Armata Română a fost mereu în slujba țării cu eroism și cu jertfă, a pus patria mai presus de orice și, prin ostașii ei, prin sacrificiul a milioane de eroi și martiri, marea majoritate țărani, a dus țara la biruință. Armata Română a avut un rol capital în înfăptuirea Marii Uniri și, mai departe, în apărarea ulterioară a acesteia, după încheierea primului război, în perioada negocierilor și a tratatelor. Aș sintetiza spunând că cele trei instituții, Biserica, Școala și Armata, sunt pilonii națiunii noastre, ai civilizației românești.
Ne apropiem cu pași repezi de momentul apoteotic al Centenarului, 1 Decembrie 2018, un secol de la Marea Unire. Ce ar trebui, în viziunea dvs. și a instituției pe care o conduceți, Academia Oamenilor de Știință din România, să înțelegem din această sărbătoare? Care sunt semnificațiile profunde pentru lumea noastră de azi ale evenimentului istoric și cum ar trebui să le trăim ca națiune?
Cum spuneam anterior, nu trebuie să ne mărginim la simpla sărbătorire. Trebuie să extragem sensurile fundamentale din evenimentele pe care le celebrăm și să învățăm din ele. Este un mod de a reactualiza trecutul în conștiința prezentului, de a asuma istoria cu marile ei momente, cu evenimentele ei fondatoare. Primul război mondial și Marea Unire ne transmit un mesaj esențial: atunci când au avut un mare proiect, un proiect național, românii au știut să acționeze pentru împlinirea lui. Marbea Unire și rezultatul ei, România Mare, constituie cel mai important proiect din istoria Românilor. Un proiect grandios, împlinit cu demnitate, conștiința identității asumate, cu dragoste de țară, cu spirit de sacrificiu și jertfă. Seria evenimentelor din al doilea deceniu al secolului trecut trebuie văzută în lumina marelui obiectiv al eliberării românilor de sub jugul vremelnicelor imperii și al unirii lor într-o singură țară. De aceea a intrat România în război, de aceea au luptat și-au dat jertfă de sânge ostașii noștri, pentru împlinirea acestui vis istoric, magnificul ideal al unirii. Este adevărat că au avut și conducători înțelepți, politicieni patrioți, între care strălucește și va străluci mereu pe cerul istoriei noastre figura lui Ionel Brătianu, mari generali precum Constantin Prezan, preoți, intelectuali, elita societății românești de atunci. Această elită a realizat metamorfoza fundamentală a unui vis în proiect național de ordin imediat: Marea Unire. Ei bine, de aici trebuie să învățăm și să știm că am avut și momente mărețe în istoria noastră, nu numai cea îndepărtată, ci în cea modernă și contemporană, când, prin inteligență, curaj, demnitate și o înaltă conștiință patriotică, am realizat ceea ce părea imposibil. Pentru că, de la Mihai Viteazul, unirea tuturor românilor într-o singură țară a rămas o utopie. Lecția istoriei este simplă: când își propune ceva, poporul român reușește să-și împlinească visul. Dar pentru aceasta trebuie să-și propună ceva, să identifice un proiect fundamental, să aibă conducători vizionari și patrioți, să acționeze în deplină sinergie și unitate către realizarea scopului. Cunoașterea istoriei, a acestor momente de mare împlinire națională constituie un suport moral pentru cei de azi, pentru susținerea și motivarea lor în procesul de edificare a viitorului, a României de mâine. Revenind la acest act important al istoriei noastre, eu consider că onorăm Centenarul Marii Uniri și trecutul nostru istoric prin ceea ce facem în prezent pentru viitorul României, pentru identitatea națională și valorile civilizației românești.
Vorbiți despre datorie, conștiință, identitate națională, demnitate, ideal național. Sunt actuale aceste concepte în lumea românească? Ce loc ocupă ele în conștiința României de azi?
Adrian Badea: Îmi place să cred că ele există, undeva, în conștiința profundă a românilor. Este adevărat că lumea noastră actuală nu constituie cadrul ideal de conștientizare, asumare și manifestare a lor. Suntem, din păcate, dezbinați, suntem o societate fărâmițată, dominată de interese și tendințe diferite, uneori contradictorii, o lume în care discordia devine uneori mai subliniată decât concordia și armonia. Or, o asemenea realitate nu poate fi terenul fertil pentru conceptele de care vorbeam. Este mai degrabă un teren sterp, din care nu crește nimic bun, ci rodesc numai fructe otrăvite, certuri, conflicte, rivalități și o stare permanentă de tensiune, care nu face nimănui bine. Dar îmi place să cred că avem, ca indivizi și națiune, rațiunea, inteligența și resursele de a scoate aceste noțiuni fundamentale la lumină și, sub lumina lor, să ne conturăm un sens de evoluție, având magnificul model al istoriei, Marea Unire, ca o stea călăuzitoare, și, în baza acestui model, un punct cardinal al devenirii noastre, fixat într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Este un proces care, acum, din lumea și atmosfera în care trăim, pare extraordinar de dificil. Este utopic? Îl putem realiza? Cum putem face acest lucru?
Adrian Badea: Eu și alții care gândesc ca mine, reuniți în instituția noastră, credem că principalul mijloc prin care putem să recuperăm noțiuni precum conștiință, demnitate, identitate națională și altele asemenea lor îl constituie educația. Principala noastră misiune ca intelectuali, ca profesori, este să-i educăm pe tineri, încă de la cea mai fragedă vârstă, în spiritul cunoașterii istoriei noastre, a marilor noastre figuri și evenimente istorice, a valorilor noastre identitare, a idealurilor noastre de-a lungul timpului, pe care, prin inteligență, diplomație, luptă și jertfă, le-am și împlinit. Marea Unire este exemplul apoteotic, marea lecție a istoriei noastre, care trebuie predată tinerilor și învățată de aceștia. Tinerii trebuie învățați lecția culturii și civilizației românești, prin care află că am dat lumii valori universale în toate domeniile științei, în tehnică și tehnologie, în literatură și artă. Trebuie să afle și să știe lucruri de substanță despre Eminescu, Blaga, Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Brâncuși, Enescu, despre Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Aurel Vlaicu, Vuia, Coandă, Nicolae Paulescu, Vasilescu-Karpen, Gogu Constantinescu, Hermann Oberth, Ana Aslan, și atâția alții, o pleiadă de valori universale. Trebuie să știe că în România, nu departe de centrul Capitalei, există cel mai puternic laser din lume, proiectul ELI, care își va atinge potențialul în primăvara viitoare, un vârf al tehnologiei mondiale. Sunt teme și nume care nu prea mai intră în prioritățile școlii de azi și, cu atât mai puțin, ale mass-media, dominate de alte subiecte. Dacă le spunem tinerilor toate aceste lucruri, dacă îi ghidăm în universul acestor cunoștințe legate de știința, cultura și civilizația românească, ei vor înțelege că fac parte dintr-o națiune care a dat ceva lumii, care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea civilizației universale. Educația, cunoașterea valorilor noastre fundamentale, fondatoare reprezintă calea formării conștiinței și a identității naționale. În acest proces, tinerii trebuie să constituie prioritatea noastră absolută. Este viziunea pe care o promovăm, o împărtășim și în baza căreia acționăm ca instituție, Academia Oamenilor de Știință din România. De aceea am și inițiat proiectul „Dialogul Generațiilor – Întâlniri cu Liceenii”, care se adăugă unor preocupări constante ale noastre în acest sens.
Anul Centenarului își așteaptă apoteoza, în prima zi a lui decembrie 2018. După aceea, inevitabil, se va încheia. Ce facem, ca societate și națiune, după Centenar? Ne vom gândi la 2018 ca la o amintire frumoasă sau vom continua în același spirit care l-a definit?
Adrian Badea: Îmi place să cred că anul 2018 semnifică mai mult decât o sărbătoare. Sper să fie începutul unei resurecții morale și spirituale a națiunii noastre. Anul Centenarului ne-a reactualizat evenimente, figuri istorice și sensuri, într-un act necesar, în cadru festiv, al conștientizării și asumării. Îmi doresc să nu ne oprim aici, ci să continuăm să gândim și să acționăm în același spirit. Mă refer la recuperarea conștiinței noastre de sine ca națiune, ca popor care a jucat un rol important în istorie și care are în continuare o misiune de îndeplinit. Mă gândesc la afirmarea mai subliniată a identității noastre în concertul diversității europene și, nu în ultimul rând, a demnității naționale. Avem toate datele ca națiune să reușim în istorie: avem personalități și realizări excepționale, avem o cultură importantă, avem o civilizație străveche, solidă, europeană prin definiție. Avem valori universale, recunoscute, cel puțin unele dintre ele, ca atare. Avem tineri foarte inteligenți, și nu de ieri-de azi, care câștigă medalii de aur și primele locuri pe podiumuri internaționale la matematică, informatică, știință, cunoaștere, care ies învingători în competiție cu concurenți din China, SUA, Rusia, India, Japonia etc. Avem un potențial de inteligență important, pe care trebuie să-l valorificăm.
Atunci ce ne lipsește pentru a fi ceea ce am putea să fim, adică o națiune prosperă, puternică și respectată în Uniunea Europeană și în lume?
Adrian Badea: Ne lipsește implicarea mai puternică a elitelor autentice din toate domeniile în opera de reconstrucție a României în datele lumii de azi. Ne lipsește o viziune care să integreze toate proiectele și resursele într-un proiect de țară sau în mai multe proiecte de țară fundamentale, pe termen mediu și lung. Ne lipsește coeziunea pentru realizarea acestor mari proiecte, in prezent fiind extrem de dezbinați. Ne trebuie oameni de valoare în toate domeniile, ne trebuie oameni politici educați, înțelepți și vizionari. Ne trebuie și mai multă demnitate, mai mult patriotism și mai multă iubire de țară. Când le vom avea pe toate acestea, și eu sunt încrezător că le vom avea nu foarte departe în viitor, atunci România va avea șanse foarte serioase să-și realizeze potențialul și să devină ceea ce ne dorim, ceea ce poate și merită să devină. Sunt optimist și am să vă spun de ce: vin din urmă tinerii, tineri de valoare, școliți la universitățile românești și la mari universități din străinătate, vin cu o altă mentalitate. Ei sunt elita care vor schimba România în bine, așa cum ne dorim. În acest proces, și noi toți, toată națiunea română, putem și trebuie să avem un rol.
Interviu preluat din Revista “Clipa”, decembrie 2018