Universitatea Ovidius din Constanţa a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa” colegei noastre, Prof. Univ. Dr. Verginia Vedinaş, pentru contribuțiile remarcabile în științele juridice.
În prelegerea de răspuns la Laudatio, Dna profesor a vorbit despre „Dreptul administrativ la cumpăna dintre milenii, veacuri şi regimuri politice„.
DREPTUL ADMINISTRATIV ROMÂN LA CUMPĂNA DINTRE MILENII, VEACURI ȘI REGIMURI POLITICE
– Sinteză a disertației prezentată în data de 13 octombrie 2022, cu ocazia conferirii titlului de ”Doctor Honoris Causa” de către Universitatea ”Ovidius” din Constanța –
I. PROLEGOMENE. ÎNCEPUTURI
1. Dreptul administrativ a început să se dezvolte în a doua jumătate a secolului 19. La acest lucru au contribuit, în mod neîndoielnic, reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe care l-am asemuit, în scrierile noastre anterioare, cu un Napoleon al românilor, din care menționăm cele două Legi nr. 396 din 31 martie 1864 pentru înființarea consiliilor județene și, respectiv, Legea comunală nr. 394/31 martie 1864 care au instituit adevărata administrație modernă pe plan local precum și Legea din 1864 prin care s-a înființat Consiliul de Stat, după model francez, având același triplu rol, de organ jurisdicțional, de sfetnic pentru guvern și capul statului și de autoritate disciplinară asupra funcționarilor statului.
II. Dreptul administrativ în perioada interbelică
Perioada interbelică a fost dominată de adoptarea Constituției din 1923, considerată de majoritatea autorilor ca fiind cea mai democratică Constituție a României. Ea a ridicat, prin art. 107 la nivelul Legii fundamentale, instituția contenciosului administrativ. În baza Constituției din 1923 și a legilor adoptate în baza ei și ne referim cu precădere la Legea pentru Statutul funcționarilor publici din 1923 și Legea contenciosului administrativ din 23 decembrie 1925, s-a dezvoltat o bogată doctrină și jurisprudență.
Un moment luminos în această perioadă îl reprezintă înființarea ”fără nici un sprijin oficial sau subvenție din partea statului” de către Paul Negulescu la 30 iunie 1925 a Institutului de Științe Administrative al României, al cărui conducător a fost până la sfârșitul vieții, în 1946, deși a exercitat formal doar atribuția de secretar general. Institutul a fost recunoscut stabiliment de utilitate publică printr-o lege expresă .
Un loc aparte în activitatea Institutului l-a avut publicarea Revistei de drept public, al cărei prim număr a apărut în 1926, în paginile căreia au publicat monștri sacri ai dreptului public francez și european.
III. Dreptul administrativ în perioada postbelică
În perioada postbelică dreptul public s-a confruntat cu o diminuare a semnificației instituțiilor sale, marile instituții ale dreptului public au fost formal desființate și înlocuite cu variante pe care le putem denumi ”surogat” considerate specifice acestui regim.
Semnalăm că, în pofida acestor realități cel puțin neprielnice, marii profesori de drept public au apărat instituțiile dreptului public precum contenciosul administrativ, contractul administrativ sau funcționarul public.
IV. Dreptul administrativ contemporan
1. O nouă Constituție, revizuită în 2003.
Sfârșitul anului 1989, când s-au înfăptuit ceea ce Constituția consemnează în primul său articol, alin. (3) a reprezenta idealurile Revoluției din decembrie 1989, a pus capăt unui regim și piatra de temelie pentru altul. Și pentru că orice societate nouă are nevoie de o lege de căpătâi nouă, prioritatea anilor 1990-1991 a fost adoptarea unei noi Constituții, care a suferit o singură revizuire, în 2003, și de atunci mai multe tentative, care au eșuat. Revizuirea și-a tras seva din nevoia de a consacra în Constituție reguli necesare realizării procesului de integrare în Uniunea Europeană, în care țara noastră era pe deplin angrenată.
2. Contenciosul administrativ
O primă instituție la care ne oprim este contenciosul administrativ, căruia forma inițială a Constituției îi consacră trei articole, care fuseseră precedate de fosta Lege nr. 29/1990, lege preconstituțională care a impus un proces de constituționalizare a contenciosului administrativ, dimensiune a constituționalizării dreptului, în ansamblul său, înlocuită ulterior de Lege nr. 554/2004.
3. Proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ teritoriale.
Constituția din 1991 consacră proprietatea în cele două forme ale sale, publică și privată, de o manieră care determină concluzia că proprietatea privată este regula, iar cea publică excepția.
Actuala reglementare este reprezentată de Codul administrativ care consacră partea a V-a a sa regulilor specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale precum și de Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, titlul VI art. 858-875 precum și art. 854.
4. Serviciul public
Reglementarea dată de Codul administrativ serviciilor publice era necesară pentru că în țara noastră putem spune că s-a inversat succesiunea în ceea ce privește prioritățile de reglementare. Mai întâi au fost adoptate reglementări să le spunem sectoriale și apoi una cu caracter general. În loc de încheiere, la această instituție, vom reda una din experiențele noastre din viața publică.
5. Răspunderea administrativă.
Codul administrativ, prin partea a VII-a a sa consacrată răspunderii administrative, recunoaște pentru prima dată în istoria dreptului public românesc instituţii care, până la acea dată, erau evocate exclusiv la nivel de doctrină şi jurisprudenţă.
Codul administrativ identifică trei forme de răspundere administrativă, respectiv: răspunderea disciplinară, contravenţională şi patrimonială.
În opinia noastră, o administraţie este cu adevărat modernă, europeană atunci când numărul de funcţionari sau demnitari care sunt traşi la răspundere este cât mai redus, în care nu „curge” cu dosare penale. Realitatea din România a ultimilor ani a fost la antipodul viziunii noastre, ceea ce a erodat, într un mod periculos, încrederea în autorităţi, a adus o la un nivel lamentabil, cu cele mai negative consecinţe pentru evoluţia statului de drept şi a democraţiei din ţara noastră.
Am dorit să realizăm o epopee esențializată a dreptului administrativ. Un asemenea obiectiv reprezintă un travaliu anevoios, pentru că este mult mai dificil să scrii puțin despre ceea ce ai putea cuprinde în sute, dacă nu chiar în mii de pagini.
”Rădăcinile” dreptului administrativ se găsesc în acele ”tradiții democratice” despre care vorbește art. 1 alin. (3) al Constituției României. Pe ele trebuie să construim, spre a ne conserva identitatea. În acest spirit am construit prezentarea noastră, care ne dorim să fie și un manifest de conștiință a profesorului împătimit de dreptul public, căruia i-a dedicat întreg destinul său profesional și uman și care dorește să transmită , pe lângă cunoștințe, și gânduri, trăiri, simțiri, experiențe. Oamenii au nevoie de educație la toate vârstele și ea nu se poate limita la informații. Este necesar să formăm convingeri și atitudini. Iar dreptul public, ca ”drept al cetății”, are o asemenea menire, de care suntem conștienți și ne străduim să o transmitem celor pe care îi formăm, dar și altor categorii de destinatari ai trudei noastre academice și publice.
Prof. univ. dr. VERGINIA VEDINAȘ
Facultatea de Drept, Universitatea București
Membru corespondent al AOSR
Președinte al Institutului de Științe Administrative ”Paul Negulescu”
